Reichstag-ul în flăcări: Incendiul care a schimbat Germania din democraţie în dictatură

În seara zilei de 27 februarie 1933, un incendiu devastator a izbucnit în Reichstag, sediul Parlamentului German. Trecătorii au observat flăcările uriaşe în jurul orei 21:00, iar pompierii au sosit şi au intervenit cu rapiditate la faţa locului. În ciuda promptitudinii lor, o mare parte a clădirii a fost distrusă.

În interiorul clădirii devastate de foc, a fost descoperit Marinus van der Lubbe, un tânăr cărămidar olandez cunoscut pentru simpatiile sale comuniste. Acesta a fost imediat arestat şi acuzat de implicare într-o conspiraţie comunistă şi complot împotriva guvernului german. Incendiul a stârnit panică printre politicieni şi cetăţeni iar Adolf Hitler, care ocupa funcţia de cancelar al Germaniei de doar o lună, a răspuns imediat, susţinând public că incendiul făcea parte dintr-un complot comunist cu scopul de a destabiliza naţiunea germană.

Chiar a doua zi după incendiu, pe 28 februarie 1933, la presiunile lui Hitler, preşedintele Paul von Hindenburg a promulgat Decretul pentru Protecţia Poporului şi a Statului. Prin acest document practic s-a anulat libertatea presei, dreptul la exprimare şi dreptul de întrunire, facilitând arestarea oponenţilor politici de către nazişti. Ulterior, în doar câteva zile, au fost arestaţi câteva mii de membri ai Partidului Comunist German (KPD) şi ai Partidului Social-Democrat. Iar pe 5 martie 1933, au avut loc alegeri parlamentare în Germania, în urma cărora naziştii, deşi nu au obţinut majoritatea absolută, au reuşit să elimine opoziţia şi să instaureze un regim de teroare, folosindu-se abil de incendiul Reichstag-ului şi decretul prezidenţial.

În acest mod, Pe 23 martie 1933, Hitler şi-a consolidat puterea prin adoptarea Legii Împuternicirii, care i-a conferit autoritate dictatorială, reprezentând ultimul pas crucial spre instaurarea unui regim totalitar. Tânărul Marinus van der Lubbe a fost găsit vinovat, judecat rapid şi executat pentru incendierea Reichstagului. Cu toate acestea, numeroase teorii persistă, sugerând implicarea naziştilor premeditată în actul de incendiere, cu scopul de a justifica ulterior politicile represive şi de a elimina cât mai rapid toţi opozanţii regimului nazist.