COMENTARIU Lelia Munteanu | În ce condiţii s-ar putea graţia Netanyahu. Un scenariu trumpist

Nu-mi iese din minte felul în care Reuven Riviln i-a încredinţat lui Netanyahu mandatul de formare a Guvernului: trimiţându-i-l prin şeful cancelariei prezidenţiale la reşedinţa din Balfour, fără ca măcar să-l prevină.

Dacă preşedintele Israelului a făcut un gest în flagrant dezacord cu propria sa conştiinţă (ceea ce a ţinut, fără vorbe, să sublinieze), de ce n-a demisionat?

De-aici intrăm în teritoriul teoriilor trumpianiste. Din 1 aprilie, la ministerul Justiţiei e vacanţă. Orice decizie care ar trebui luată la nivel de ministru al Justiţiei cade în competenţa prim-ministrului, inclusiv întocmirea unui dosar şi a unei proceduri de graţiere. Iar graţierea poate fi acordată de Preşedinte sau, în lipsa acestuia, de Knesset. Preşedintele legislativului e Yarin Levine, omul lui Bibi. Dar, ca să se intre pe făgaşul graţierii, Netanyahu ar trebui să-şi recunoască vinovăţiile penale. Ceea ce nu va face în ruptul capului.

Un alt scenariu politic fantasmagoric e ca – după ce mandatul Preşedintelui expiră (mai precis în iulie) – Marele Bibi să se mulţumească să-i ia locul. Adică să accepte o funcţie ceremonială. Cel mai longeviv premier al Israelului, dedulcit cu Puterea, nu va accepta asta în viitorul previzibil.