Începe Maximul Solar care va dura până în 2026. Sunt şanse între 0.46% şi 1.88% să ne lovească un dezastru mai mare decât un război nuclear

Ce este un ciclu solar? 

Ciclul solar este o variaţie periodică a radiaţiei solare, variaţie care determină schimbări climatice pe Pământ. Ciclul solar are o durată medie de 11,2 ani. 

Pe parcursul unui ciclu solar, nivelul de radiaţie şi de ejecţie solară, numărul şi dimensiunea petelor solare,  erupţiile solare şi buclele coronale prezintă toate o fluctuaţie sincronizată de la o perioadă de activitate minimă la o perioadă de activitate maximă, potrivit National Wheater Service din SUA.  

Ciclul solar curent este al 25-lea de după anul 1755, anul în care a început înregistrarea observaţiilor astronomice asupra petelor solare. Ciclul solar 25 a început în decembrie 2019 (în luna când s-au înregistrat primele cazuri de SARS COV-2 în Wuhan, China). În 2022, când au început războiul ruso-ucrainean şi criza energetică, activitatea solară a luat amploare. Nu există dovezi că ar exista o corelaţie între activitatea solară şi activitatea umană de pe Terra, chiar dacă începutul aniilor 2020 a fost dezastruos pentru miliarde de oameni din cauza pandemiei şi crizei economice globale. 

Din 2023 până în 2026 va fi perioada a ceea ce este cunoscută drept maximul solar.  Perioada de maximum solar presupune mai multe activităţi solare în ciclul solar al stelei noastre, iar în acest interval apar sute de pete solare. Maximum solar este în contrast cu minimum solar, când nu există pete solare.  Al 25-lea ciclu solar se va încheia în anul 2030. 

În comparaţie, ciclul solar 24 (2008-2019)a fost mai calm, iar maximul solar a fost în 2014, când s-au înregistrat 81 de pete solare  (în anul când Rusia a anexat Crimeea şi statul islamic ocupase teritorii din Siria şi Irak) , iar ciclul solar 23 (1996 -2008) a avut o activitate medie, atingând numărul de 183 de pete solare în 2001 (anul atacurilor teroriste de la New York City şi începutul războiului împotriva terorismului). 

Ciclul solar 22 a avut o activitate solară mai extinsă, fiind înregistrate 212 de pete solare în anul 1989 (activitatea intensă a coincis cu căderea regimurilor comuniste în Europa şi a Zidului Berlinului).  

Pe durata acestui ciclu, pe 13 martie 1989, o furtună geomagnetică puternică a provocat prăbuşirea sistemului de distribuire a energiei electrice al Hydro-Québec. 

Furtuna geomagnetică a fost rezultatul unei ejectii de masă coronală pe 9 martie 1989. Furtuna geomagnetică a debutat pe Pământ cu aurore extrem de intense la ambii poli. Aurora putea fi văzută până  până în Texas. Unii sateliţi de pe orbită n-au funcţionat timp de câteva ore. Comunicaţiile meteorologice prin satelit au fost întrerupte. 

De aceea, Soarele este constant monitorizat de NASA şi ESA, în colaborare cu alte instituţii de cercetare şi monitorizare a fenomenelor cosmice. 

În 2024, înainte ca activitatea petelor solare să ia amploare,  NOAA (Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică) este programată să lanseze o nouă navă spaţială dedicată prognozării meteorologice operaţionale în spaţiu. Observatorul NOAA Space Weather Follow-On L-1 va fi echipat cu instrumente care monitorizează vântul solar, furnizează imagini ale ejecţiilor de masă coronală şi raportează alte fenomene extreme ale stelei noastre, oferind informaţii cu mult timp înainte să ne lovească o ejecţie de masă coronală de anvergura evenimentului Carrington din 1859. 

Poate o furtună solară să distrugă Pământul? 

Răspunsul este nu. 

Dar efectele distructive ale unei furtuni geomagnetice poate duce la prăbuşirea civilizaţiei moderne şi moartea a miliarde de oameni, potrivit oamenilor de ştiinţă. 

Potrivit LiveScience, dacă se întâmplă ca o pată solară să fie îndreptată spre Terra, atunci orice ejecţie solară va lovi planeta în 15 ore sau în câteva zile.

Majoritatea ejecţiilor trec complet nedetectate de publicul larg, datorită câmpului magnetic puternic al Pământului sau a magnetosferei.

Cu toate acestea, cele mai mari ejecţii solare pot  comprima câmpul magnetic al planetei noastre, rezultând ceea ce este cunoscut sub numele de furtună geomagnetică. 

 

Cât de devastator a fost evenimentul Carrington din 1859?

Cea mai mare furtună solară din istoria modernă a fost evenimentul Carrington din 1859. 

În anul când s-a petrecut unirea dintre Moldova şi Ţara Românească sub domnia lui Cuza, Charles Darwin tipărise cartea Originea Speciilor şi indenii au condus o mare rebeliune împotriva colonialismului britanic,  Soarele a eliberat aproximativ energie echivalentă a 10 miliarde de bombe atomice, fiecare de o megatonă. 

În august 1859, astronomii din întreaga lume au urmărit cu fascinaţie creşterea numărului de pete solare de pe discul solar. Printre aceştia se număra Richard Carrington, un observator amator al cerului dintr-un orăşel numit Redhill, în apropiere de Londra, în Anglia.

Pe 1 septembrie, în timp ce Carrington schiţa petele solare, a fost orbit temporar de o străfulgerare bruscă de lumină. Carrington a descris-o ca fiind o “explozie de lumină albă”, potrivit NASA. Întregul eveniment a durat aproximativ cinci minute.

Erupţia a fost o ejecţie de masă coronală majoră. În 17,6 ore, ejecţia a traversat peste 150 de milioane de km între Soare şi Pământ şi şi-a dezlănţuit forţa asupra planetei noastre. De obicei,  le trebuie mai multe zile pentru a ajunge pe Pământ.

A doua zi după ce Carrington a observat erupţia impresionantă, Pământul a experimentat o furtună geomagnetică fără precedent, cu sisteme telegrafice defecte, iar aurorele boreale au fost vizibile în toată lumea,în Cuba, Hawaii şi Chile, potrivit National Geographic. Potrivit History.com, s-au raportat scânte la aparatele telegrafice, operatori suferind şocuri electrice şi multe hârtii au luat foc. 

Carrington  şi-a dat seama că erupţia solară pe care o văzuse era aproape sigur cauza acestor perturbări geomagnetice masive. De aceea, furtuna solară din 1859 este acum cunoscută sub numele de Evenimentul Carrington în onoarea sa.

Când lucrătorii telegrafişti s-au întors la muncă a doua zi, efectele Evenimentului Carrington erau încă simţite, deoarece atmosfera era încă foarte încărcată. History.com a raportat că angajaţii companiei American Telegraph considerau că era imposibil să transmită sau să primească mesaje, a relatat Space. 

 

Cât de devastatoare ar putea fi o furtună geomagnetică ca cea din 1859?

Sistemele radio şi radar din întreaga lume se pot întrerupe, iar reţelele electrice pot deveni supraîncărcate şi pot pierde energie. Unii experţi se tem că o ejecţie solară suficient de mare ar putea crea o „ apocalipsă a internetului ” prin supraîncărcarea cablurilor de internet submarine şi lăsând părţi ale lumii fără acces la internet timp de săptămâni sau luni. Sateliţii şi staţiile spaţiale, care orbitează dincolo de protecţia atmosferică a Pământului, pot fi distruşi. 

Dacă un eveniment similar de tip Carrington s-ar întâmpla astăzi, oamenii de ştiinţă avertizează că ar provoca pagube de trilioane de dolari şi ar declanşa pene de curent pe scară largă, transmite LiveScience. 

Transformatorii, tranzistorii, semiconductorii, tot ce este electronic (computerele, telefoanele, televizoarele, frigiderele, maşinile electrice) se vor scurtcircuita, devenind nefuncţionale.  

Earth Observatory, un site de la NASA, a raportat pe aprilie 2001 că Soarele a declanşat cea mai mare erupţie solară observată vreodată de satelitul Observatorului Solar şi Heliosferic (SOHO). 

În iunie 2012, o altă ejecţie de masă coronală de dimensiunea celei din 1859, a trecut pe lângă Pământ.