Roy Haynes, bateristul de jazz a cărui carieră s-a întins de-a lungul a nouă decenii, a murit

Stilul energic al lui Haynes, care cuprindea şi fusion şi jazz avangardist, i-a adus respectul multor contemporani de-a lungul unei cariere care a început la mijlocul anilor 1940. A cântat cu artişti precum Charlie Parker, Bud Powell, Sonny Rollins, Miles Davis, John Coltrane şi zeci alţii.

Născut în 1925 în Roxbury, Massachusetts, Haynes a dezvoltat un interes timpuriu pentru jazz înainte de a începe să cânte la tobe ca profesionist în cluburile de noapte din Boston, în adolescenţă. „Un profesor din şcoală m-a trimis odată la director, pentru că băteam la tobe cu mâinile pe catedră în timpul orei”, şi-a amintit el.

Hayes a lucrat mai întâi cu şefi de orchestră din epoca swing, printre care Sabby Lewis, Frankie Newton şi Felix Barbozza, iar în 1945 s-a mutat la New York, unde s-a alăturat big band-urilor lui Louis Russell şi Louis Armstrong şi a cântat cu saxofonistul Lester Young.

În anii 1950, Haynes a primit porecla „Snapcrackle”, o aluzie la stilul său rapid şi versatil. La mijlocul anilor ’50, a făcut turnee în întreaga lume ca acompaniator al vocalistei de jazz Sarah Vaughan, apoi l-a înlocuit ocazional pe Elvin Jones în cvartetul lui John Coltrane la începutul anilor ’60.

Într-un interviu acordat Percussive Arts Society, el a spus odată: „Poate că secretul de a rămâne tânăr este să cânt la tobe. Interpretarea mă face să mă simt bine şi, de asemenea, mă face să dorm bine”.