COMENTARIU Lelia Munteanu: Of, ce veste!

“Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor bravi, nici pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor iscusiţi, nici faima a celor învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea îi întâmpină pe toţi…”. (Bahya ben Asher din Saragossa).

Prietenul meu, Lucian Nemoiu de la Aleph, m-a scos în dimineaţa asta din paranoia politică în care mă învârteam ca un hamster pe roată. Mi-a dat breaking news: oamenii trăiesc şi mor.

“CRĂCIUNUL CARE N-A FOST SĂ MAI FIE

Şi-a împodobit brăduţul! Pusese deja câteva dulciuri sub el, pentru copii. Şi luminiţe în casă şi în curte şi-a pus. Şi cadouri pregătite, planuri… Doar vine Crăciunul!

<Lucian, doar nu eşti supărat pe mine?! N-ai mai ieşit de mult>, aşa mi-a zis. Şi mi-a trimis şi o fotografie, din vară, când povesteam prin curte, la un şpriţ.

<Dacă vă adunaţi deseară, ies şi eu. O să ajung ceva mai târziu, dau un semn>. Deşi n-aveam vreo dispoziţie anume, simţeam nevoia să ies pur şi simplu, să povestim despre nimicuri, să-i spun că nu sunt supărat, doar că le am şi eu pe ale mele.

Ne-am adunat, ca-n vremurile bune, la foişorul lui. Ca băieţii neastâmpăraţi, ne-am mai mutat de colo-colo, prin vecini. Ba chiar voiam să dăm o tură şi-n oraş. Politică, extratereştri, cuantică, glume deocheate… chiar şi despre fete am vorbit, deşi niciunul dintre noi nu mai e vreun tinerel de 25 de ani. Dar, ce naiba, nici bătrâni nu suntem! N-am simţit când a venit dimineaţa. Puteam să stăm aşa… pân’ de Crăciun! N-am mai stat, evident.

<Vedem mâine care e planul, de Crăciun. Acas’ cu noi! Hai, somn uşor>!

Şi somn a fost să fie! Dar nu uşor. Atac de cord.

Păi, ăsta era planul pe care-ai vrut să ni-l propui? Să ne chemi la colindat cu lumânare?! Şi coroană, în loc de coroniţe de Crăciun?

Nu cred că e adevărat! Nici soţia ta nu crede! Şi nici prietenii, ceilalţi vecini!…
Copiii încă n-au aflat. Ei ştiu că sărbătoarea asta e despre Naştere, veselie şi daruri. Noi cum o să le explicăm, prietene, vecine…?”.