COMENTARIU Lelia Munteanu: Aşteptându-l pe Roşcovan

El e, Kfir Bibas, poreclit Roscovanul (Gingi, în ivrit), cel mai tânăr ostatec din lume. El, aşa cum ni l-am închipuit la aniversarea unui an.

 

Îl aşteptăm de la primul schimb de ostateci, din noiembrie 2023. Atunci nu ne îndoiam că e în viaţă. Nici astăzi nu avem voie să ne îndoim, chiar dacă, împreună cu mama şi fratele – conform unei declaraţii mai vechi a Hamas, neconfirmată de oficialii israelieni – s-ar fi aflat printre victimele unui bombardament.

 

A fost răpit din chibuţul Nir Oz (lângă graniţa cu Gaza) de unul dintre  comandourile Hamas, împreună cu părinţii şi fratele de patru ani, Ariel. Avea nouă luni. Părinţii, Yarden şi Shiri, au fost separaţi de torţionarii lor. Bănuim că mama a rămas cu cei doi copii. Ştim – fiindcă am primit o veste de la o venerabilă ostatecă eliberată – că l-a văzut pe tată într-un loc de detenţie, rătăcit în el însuşi.

 

Există un Dumnezeu – numiţi-l cum vreţi, spuneţi-I Allah – un Dumnezeu care n-ar fi putut să vă lase să cădeţi în păcatul de a-l fi ucis pe Roşcovan. El nici măcar n-a învăţat să vă urască.

 

Roşcovul crede că lumea e un loc cer.

 

Înapoiaţi-ni-l, până când în mebranele neuronilor lui nu se vor forma amintiri.

 

Mâine are treabă multă: va împlini doi ani.

 

… Am primit două variante de liste cu numele celor 33 de ostateci care urmează să fie eliberaţi în prima etapă a Acordului de încetare a focului. Minute întregi, n-am avut curajul să o privesc. Pe una dintre ele sunt numele celor patru membri ai familiei Bibas. Din păcate, pare cea mai puţin plauzibilă, din pricina tatălui, care nu se înscrie în criteriile de a fi eliberat. Poate doar în cazul în care, rătăcit în el însuşi, n-ar mai fi găsit drumul înapoi.

 

Mâine după ora 14 s-ar putea să primim lista oficială cu numele ostatecilor care vor fi eliberaţi. (Sau nu). Primi trei – probabil duminică seara, următorii patru vinerea viitoare.

 

Scriu de cinsprezece luni despre copiii palestinieni morţi în Gaza. 17.492, până la bombardamentul de răsalaltăieri. Am scris despre cei rămaşi în viaţă şi despre faptul că sufletul nu poate fi amputat, că rămâi în mlaştina lui cât ai de trăit. Am scris şi despre copiii voştri, hamasnicilor, asupra cărora atacul vostru barbar din dimineaţa de 7 octomnrie 2023 a dezlănţuit iadul.

 

Cum poţi lua ostateci copii? E ca şi cum ţi-ai răpi singur fărâma de omenie care te distinge de o piatră.

 

Vreau să cred că o mamă palestiniană – care nu se deosebeşte de o mamă evreică sau de o mamă creştină – a avut grijă de Roşcovanul nostru. Numai mamele sunt puternice ca barajele în faţa viiturilor vieţii. Tăria lor vine din aceea că sunt aidoma lui Moise, “nu intră în ţara făgăduită. Pregătesc o lume pe care nu vor apuca să o vadă”.