Ultima piuă de ulei din Gura Râului, o poveste de leac şi tradiţie la poalele Cindrelului

Acest utilaj unic, folosit pentru a stoarce ulei din seminţe precum dovleacul, floarea-soarelui, inul sau nuca, atrage turişti şi curioşi dornici să guste din uleiul obţinut exact ca pe vremea bunicilor.

„Bunicul Ioan a colindat lumea, ajungând chiar în China şi America, de unde a adus această instalaţie care funcţionează şi azi. A evadat dintr-un lagăr din Rusia, povestind că Maica Domnului i-a apărut în vis şi i-a spus să fugă atunci. Şi a reuşit”, spune nepotul Petre Bârză, mândru de moştenirea lăsată de bunicul său.

Procesul de producţie este unul meticulos, care implică răbdare şi forţă fizică. Seminţele, bine uscate, sunt măcinate, frământate cu apă, coapte la foc domol, apoi presate manual.

„Uleiul de dovleac este cel mai căutat, pentru că ajută la tratarea prostatei şi este benefic pentru păr. Însă e o muncă grea, mai ales la presă, unde îţi trebuie putere în braţe”, explică Petre Bârză.

În ajutor îi vine fiul său, pilot militar, care contribuie la această tradiţie atunci când timpul îi permite.

Deşi electricitatea a înlocuit forţa apei „Iazului”, firul de apă ce străbate Gura Râului continuă să fie parte din povestea acestei maşinării istorice. Oaspeţii care trec pragul curţii familiei Bârză, adesea prin programul „Anii Drumeţiei”, sunt întâmpinaţi cu poveşti, ulei proaspăt pe pita coaptă în cuptor şi gogoşi fierbinţi stropite cu vin fiert.

Lucian Blaga spunea despre Gura Râului că are „ceva nespus de românesc”, iar ultima piuă de ulei din sat confirmă această moştenire autentică, parte din farmecul judeţului Sibiu.