EXCLUSIV MEDIAFAX: De ce analiștii Moody`s ar trebui să evalueze România diferit de alte agenții

După decizia grăbită și incorectă a agențiilor Fitch și Standard&Poor`s, să sperăm că măcar Moody`s va lua în considerare progresele României, analiza comparativă față de alte țări europene și contextul internațional dominat de incertitudine, spune pentru MEDIAFAX prof.univ.dr. Cristian Socol.

De ce analiștii Moody`s ar trebui să evalueze România diferit de celelalte agenții de rating? 14 argumente

Calendarul acțiunilor agenției de rating Moody`s pentru anul 2025 indică o decizie privind ratingul și perspectiva asociată României în 14 martie. După decizia grăbită și incorectă a agențiilor Fitch și Standard&Poor`s, să sperăm că măcar analiștii Moody`s vor lua în considerare progresele României, analiza comparativă față de alte țări europene și contextul internațional dominat de incertitudine și disensiuni geopolitice.

Speranța mea este bazată pe argumentele invocate mai jos.

1. Argumentul geopolitic. Zidul defensiv din Europa Centrală și de Est (din care România face parte) se poate prăbuși din cauze economice mai înainte de cauzele militare. Validarea și de către Moody`s a perspectivei negative a ratingului după decizia precipitată a Fitch din decembrie 2024, ar întreține și exacerba punctele de presiune asupra bugetului României, care nu fac decât să adauge combustibil focului, subminând rezistența la șocurile economice și slăbind zidul defensiv al Europei dezvoltate. Mă îngrijorează situația în care semnalul de alarmă tras de agențiile de rating ar putea deveni un zgomot asurzitor, creând de facto o nouă Cortină de Fier în Europa. Sau să ajute la asta.

2. Argumentul istoric. Istoria ne amintește de numeroase momente în care țările din Europa Centrală și de Est au jucat rolul unui „zid” pentru Europa de Vest—fie prin apărarea granițelor sale, fie acționând ca un bastion împotriva invaziilor din Est sau Sud. Aceste țări au contribuit la cultura, valorile, civilizația și prosperitatea Europei Occidentale dezvoltate, adesea cu mari sacrificii economice, dezvoltarea întârziată fiind doar una dintre numeroasele consecințe.

3. Argumentul solidarității. În ultimii ani, țări din Europa Centrală și de Est, precum Polonia, România și statele baltice, au sprijinit activ Ucraina și au gestionat valuri de refugiați, poziționându-se ca o zonă tampon împotriva expansiunii ruse și un punct-cheie de coordonare pentru NATO. Țările parte din Inițiativa celor 3 Mări au jucat rolul de ”burete” pentru efectele economice și sociale negative ale războiului din Ucraina. De aceea, consider că este incorect ca agențiile de rating să aibă aceeași matrice de analiză pentru țări aflate în proximitatea războiului față de cele care nu se află acolo. Dacă decizia Moody`s va fi similară celorlalte două agenții de rating, României și țărilor UE aflate în proximitatea războiului nu le rămâne decât o soluție. Să ceară activarea de către Banca Centrală Europeană a unui mecanism adaptat, dar asemănător, Transmission Protection Instrument (TPI), prin care să se reducă riscul / spread-ul ca efect al cumpărării limitate de obligațiuni suverane emise de țările menționate mai sus (TPI a fost un program inițiat în anul 2022 și a fost folosit în cazul cumpărării de obligațiuni emise de statele din Sudul Europei, parte a Zonei euro, pentru o mai bună transmisie a politicii monetare și reducerea costurilor de finanțare).

4. Argumentul militar. Așteptatul armistițiu în războiul din Ucraina nu va însemna sfârșitul consecințelor economice negative pentru țările din Europa Centrală și de Est (ECE). Aceste națiuni se confruntă deja cu provocări economice generate de războiul de la granițele lor, de la creșterea costurilor de finanțare până la o creștere excepțională a cheltuielilor militare. În 2024, toate țările ECE au depășit pragul de 2% din PIB alocat apărării, stabilit de NATO, Polonia alocând 4,1% din PIB, Estonia 3,4%, Letonia 3,2%, Lituania 2,9% și România 2,3%. Ultimele evoluții indică o creștere consistentă a cheltuielilor de apărare.

5. Argumentul contagiunii. Pentru aceste țări, contagiunea economică negativă a războiului din Ucraina a fost semnificativă, afectându-le printr-o creștere economică mai lentă, inflație ridicată, deficite bugetare majorate și creșterea datoriei guvernamentale. Dincolo de ajutorul direct oferit Ucrainei, impactul fiscal asupra acestor națiuni aflate în proximitatea conflictului a fost amplificat de creșterea bruscă a costurilor de finanțare, care de la începutul războiului au crescut cu 100-200 de puncte de bază pentru obligațiunile guvernamentale pe 10 ani (de fapt, pe întreaga hartă de maturități, Infografic1). Aceste costuri ridicate de împrumut s-au menținut la noile lor niveluri crescute de la începutul invaziei, cu fluctuații minore, rezultând în costuri cumulative de 3 miliarde de euro pentru România, 3,4 miliarde de euro pentru Slovacia, 7,8 miliarde de euro pentru Ungaria și 14,4 miliarde de euro pentru Polonia. De exemplu, perspectiva de rating a României a fost retrogradată în mod neașteptat de Fitch Ratings pe 17 decembrie 2024. Randamentul obligațiunilor pe 10 ani a crescut aproape instantaneu cu 100 de puncte de bază, conducând la potențiale costuri suplimentare anuale de dobândă.

6. Argumentul echității comparative. România a fost istoric supusă unei evaluări nedrepte de către agențiile de rating. În ultimul deceniu, ratingul său suveran a fost menținut la cea mai joasă treaptă a categoriei „investment grade”, chiar deasupra statutului „junk”, în timp ce alte țări cu performanțe inferioare au fost promovate cu două sau chiar trei niveluri. Aceasta sugerează o stagnare, în ciuda faptului că datele oficiale indică un progres instituțional semnificativ, reflectat și în indicatorii analizați de Banca Mondială. România a avut cea mai rapidă convergență economică, depășind Polonia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Croația și Grecia în ceea ce privește PIB-ul pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Mai mult, țara a reușit să mențină raportul datorie publică/PIB sub 60%, să asigure cel mai stabil curs de schimb din regiune și să mențină rezerve internaționale adecvate. România a realizat un salt excepțional în convergența economică după aderarea la UE, crescând de la 39% din media UE27 în 2006 la 78% din PIB în 2023, măsurat prin PIB per capita la PPS. Desigur, s-a înregistrat o deteriorare a deficitului bugetar și a balanței contului curent. Totuși, această tendință este determinată în mare parte de factori exogeni, inclusiv războiul din Ucraina, cea mai severă secetă din ultimii 100 de ani și efectele negative de contagiune cauzate de încetinirea economică a principalilor parteneri comerciali europeni ai României. O analiză comparativă a pilonilor comuni de evaluare folosiți de agențiile de rating relevă că, cel puțin în cazul Slovaciei—și într-o anumită măsură al Poloniei, Letoniei și Ungariei—situația economică este mai precară decât cea a României. Cu toate acestea, aceste țări au un rating de credit mai ridicat decât România și au reușit să-și mențină o perspectivă stabilă: Polonia (A-), Letonia (A-), Ungaria (BBB), Slovacia (A-), conform evaluării Fitch.

7. Argumentul sustenabilității. Da, una dintre cauzele invocate de Fitch a fost și creșterea deficitului bugetar dar la ce măsuri ar fi trebuit să renunțe Guvernul? Mărirea investițiilor publice la un nivel record vâzând că rata de creștere economică se reduce în majoritatea țărilor din UE? Creșterea stimulilor pentru companii și populație la 6-8% din PIB? Creșterea investițiilor în educație și sănătate și a salariilor în aceste două domenii strategice? Creșterea cheltuielilor militare așa cum există angajamentul NATO? Să nu se mai cofinanțeze proiectele din fonduri europene pentru a dezvolta infrastructura și a moderniza România? Să nu se fi îndeplinit jalonul privind reforma legii pensiilor care a inclus și recalcularea unor pensii? Să nu se fi mărit procentul de alocare pentru pensiile private și astfel să nu mai fi respectat angajamentul la nivelul Comisiei Europene? Să nu mai fi ajutat așa cum s-a făcut-o Republica Moldova și Ucraina? În opinia mea, creșterea masivă a investițiilor publice (acestea fiind mai mari decât deficitul bugetar primar, chiar dacă finanțate mixt din fonduri europene și naționale), stimuli crescuți pentru economie, investițiile în educație și sănătate (deoarece acestea nu sunt cheltuieli, ci investiții) și creșterea procentului alocat pensiilor private sunt măsuri de creștere a sustenabilității bugetare pe termen mediu și lung. Creșterea cheltuielilor de apărare și ajutorul dat Republicii Moldova și Ucrainei reprezintă un cost asociat bunului public numit apărarea națională. Dividendul păcii s-a pierdut de câțiva ani. Cred că trebuie făcută o distincție clară între cauze sustenabile și cauze nesustenabile de creștere a deficitului bugetar.

8. Argumentul exemplului țărilor europene dezvoltate. O analiză simplă a experților agențiilor de rating privind evoluția deficitului bugetar și a datoriei guvernamentale în PIB în ultimii 30-50 de ani în cazul țărilor europene dezvoltate le-ar decoperi un adevăr interesant. Toate aceste țări s-au dezvoltat cu perioade de deficite bugetare mari, inclusiv prin cofinanțarea unor proiecte de investiții majore din fonduri europene structurale și de coeziune. Iată exemplul Spaniei și Portugaliei, țări care au aderat la Uniunea Europeană în anul 1986, deci se împlinesc 40 de ani de la aderare. Luând în considerare și deficitul estimat în anul 2025, observăm că Spania a avut o medie anuală de deficit de 4,2% din PIB (în doar 3 ani din 40 a avut un mic excedent bugetar), iar Portugalia a avut o medie anuală de 4% din PIB (în doar 7 ani din 40 a avut excedent bugetar). Mai mult, dacă detaliem exemplul Spaniei, primii 25 de ani postaderare au adus o convergență rapidă, prin investiții din buget si fonduri europene. Rata de investiții a crescut de la 19% din PIB în 1985 la 30% din PIB în 2005-2010. Costul? În 14 ani din 25 postaderare Spania a avut deficite > 3% din PIB. Datoria 42% din PIB în 1986, 61% din PIB în 2010, în prezent 102% din PIB. Reziliență mai mare în fața crizelor? Da. Deficite bugetare reduse în perioada crizelor și cinci ani după? Nu.

9. Argumentul încrederii. Fitch a argumentat modificarea intempestivă a perspectivei de rating în decembrie prin instabilitatea politică generată de anularea turului 2 al alegerilor prezidențiale și, astfel, afectarea deciziei de reforme și investiții, de consolidare bugetară. Între timp, s-a dovedit că decizia a fost una pripită, în condițiile în care în România s-a constituit rapid un nou guvern și s-a adoptat un buget care presupune respectarea cu rigurozitate a angajamentelor de reforme și investiții aprobate în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031, convenit cu autoritățile europene. Între timp, s-a adoptat un nou calendar de alegeri prezidențiale. Având în vedere desfășurarea rapidă a evenimentelor și răspunsurile imediate ale autorităților, sunt pe o poziție contrară față de experții Fitch – tocmai asta dovedește că instituțiile din România funcționează, și nu invers.

10. Argumentul mecanismelor de avertizare timpurie. România a demonstrat în ultimele luni reziliență economică, politică și socială. A demonstrat că are mecanisme de avertizare timpurie funcționale, cu mecanisme de stabilizare automată și sisteme de verificare (checks and balances) care intră în vigoare atunci când este cazul. De la existența unor buffere consistente în Trezorerie la nivelul record al rezervelor internaționale, de la capacitatea rapidă de a adopta măsuri de consolidare bugetară la menținerea plasei de siguranță socială prin măsuri țintite pentru populația vulnerabilă, România este un exemplu de reglare și stabilizare pe termen scurt și mediu. Sunt nenumărate țări în Uniunea Europeană în care crizele politice au durat perioade mai mari de timp, iar efectele în economie și societate au fost mult mai consistente.

11. Argumentul conștienței. Autoritățile demonstrează prin deciziile luate că sunt conștiente de riscurile și vulnerabilitățile existente, pe de o parte, dar și de punctele tari și avantajele, pe de altă parte. Au acționat în consecință. Prevenția, intervenția rapidă în situații de criză și comunicarea constantă cu populația și partenerii euro-atlantici sunt acțiuni de natură a minimiza riscurile.

12. Argumentul inconsistenței dinamice. Repet, nu am primit niciun răspuns argumentat până acum de la agențiile de rating, nu poate și nu a reușit nimeni să explice de ce România a fost ținută 10 chiar 15 ani pe treapta cea mai de jos a nivelului ”recomandat pentru investiții”, în timp ce alte țări au fost evaluate și ridicate pe niveluri mult superioare ale ratingului. Ilustrativă este situația Slovaciei, evaluată la 3 trepte de rating peste România, culmea, cu perspectivă stabilă: criză politică mai acută decât a României; regres enorm la majoritatea indicatorilor de dezvoltare instituțională și competitivitate; creștere cumulată a PIB real în ultimii 10 ani la doar 60% din cea obținută de România; depășirea pragului datorie guvernamentală de 60% din PIB; deficit bugetar de aproape 6% din PIB (în creștere) și indicatori cu risc ridicat de sustenabilitate pe termen mediu și lung; adecvarea mult mai slabă a rezervelor internaționale, conform metodologiei FMI. Unde mai este echitatea, unde mai sunt standardele omogene de evaluare?

13. Argumentul metodologic. M-am uitat cu mare atenție pe procedura / matricea de indicatori / scara de evaluare a agențiilor de rating. Toate acestea par rigide, par inadecvate la realitatea pe care o trăim astăzi, par rupte de contextul istoric, instituțional, geostrategic, economic, politic și social. Pe de o parte procedura pare una mecanicistă, pe de altă parte intervenția analizei expert – subiective – pare a dezavantaja anumite țări în defavoarea altora. Nu există transparență în ceea ce privește ponderile acordate diferiților piloni de evaluare, cât contează analiza expert, de exemplu? Inovația în metodologia de evaluare pare că lipsește. Pentru a oferi și un exemplu – la nivel european, se vor reforma curând regulile fiscal bugetare prin considerarea cheltuielilor militare drept factor relevant și scoaterea acestora din calculul traiectoriilor multianuale ale deficitului bugetar primar structural și cheltuielilor primare nete. În aceste condiții, cum vom intrepreta măsurile de reducere a perspectivei de rating a României atunci când parte din creșterea deficitului a apărut tocmai din această cauză? În cazul Poloniei, cum se va întâmpla? Se reversează decizia agențiilor de rating? Cine plătește majorarea cheltuielilor cu dobânzile cauzată de decizia de modificare a perspectivei de rating?

14. Argumentul filosofic. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele 3 luni cu evaluarea agențiilor de rating în cazul României (nu mai discutăm de ultimii 10 -15 ani), este asemănător cu principiul ”harta nu este teritoriul, reprezentările noastre despre realitate nu sunt realitatea însăși” (Alfred Korzybski, fondatorul semanticii generale), cu distincția fenomen (setul de reguli al agențiilor) – noumen (realitatea complexă din punct de vedere economic) de la Kant și chiar cu Teoria formelor de la Platon.

Da, România se confruntă cu problema deficitelor bugetare și de cont curent ridicate dar acestea sunt gestionabile. SUA a avut deficit bugetar de 6,4% din PIB în ultimul an și o datorie de 123% din PIB. 12 țări din Uniunea Europeană au probleme de natură bugetară / de natura datoriei ridicate, nesustenabile, mult peste 60% din PIB. 8 dintre ele (Belgia, Franța, Italia, Malta, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) se află deja în Procedura de deficit bugetar excesiv. Prin Planurile Naționale Bugetar Structurale, ele s-au angajat la reforme și investiții, cu o traiectorie clară a deficitelor structurale primare și a cheltuielilor primare nete, pe perioade de 4 -7 ani.

România are un drum clar, cu ținte angajate pe care le va respecta. România are un potential economic și geostrategic ridicat, o convergență economică peste medie, un grad moderat de îndatorare, stabilitate în sectorul bancar și financiar, infrastructură în dezvoltare accelerată și stabilitate politică mai ridicată decât multe țări din Uniunea Europeană. România beneficiază pe termen scurt și mediu de fonduri structurale și de coeziune și din PNRR importante pentru dezvoltare și de atractivitate pentru investiții străine directe pentru dezvoltarea sectoarele cluster de competitivitate. Rolul strategic în securitatea energetică europeană nu este nici el de neglijat. Toate acestea trebuie luate și ele în considerare.

Timp de 10-15 ani agențiile de rating au cerut ”răbdare” pentru a ridica ratingul României. Totuși, progresele instituționale, economice și sociale au fost evidente, nimeni nu le poate nega.

Deciziile din ultimele 3 luni arată că ”răbdarea” nu a funcționat nici măcar 6 luni în sens invers, decizia intempestivă a Fitch Ratings arată acest lucru.

Ceea ce nu este corect.