Sinceritatea Papei: vorbeşte despre viaţă şi moarte şi a cerut medicilor să dea informaţii despre el

Luni, medicii Papei au dat veşti bune: Francisc nu mai era în pericol iminent de moarte, dar trebuie să rămână spitalizat încă câteva zile pentru a primi tratament.

Papa în vârstă de 88 de ani nu face decât să răspundă interesului uneori morbid faţă de sănătatea papilor de-a lungul secolelor şi îşi însuşeşte moştenirea oarecum amestecată a Sfântului Ioan Paul al II-lea. Papa polonez suferea de boala Parkinson, iar declinul său a fost vizibil pentru public ani de zile. Însă Vaticanul nu a recunoscut niciodată că a avut această boală până după ce a murit.

Candoarea lui Francisc faţă de propria sa fragilitate este în mare măsură în concordanţă cu decizia pe care a luat-o la începutul papalităţii sale de a fi sincer cu privire la sănătatea sa: El a acordat un interviu fără precedent unui medic argentinian care a publicat o carte în 2021 în care detalia istoricul sănătăţii fizice şi mentale a lui Francisc. Iar săptămâna trecută, Francisc a înregistrat un mesaj audio din spital, care a scos la iveală slăbiciunea vocii sale şi efortul chinuitor, fără suflare, pe care îl depunea pentru a rosti doar câteva cuvinte.

Francisc s-a plâns mult timp de modul în care societatea îi tratează pe bătrâni, spunând că aceştia fac parte din „cultura de aruncat” consumeristă din zilele noastre, atunci când sunt consideraţi că nu mai sunt productivi. În special din acest motiv, a insistat ca Papa Benedict al XVI-lea să continue să facă parte din viaţa bisericii în timpul pensionării sale de 10 ani.

Opiniile lui Francisc cu privire la îmbătrânire au fost consecvente, chiar dacă el însuşi a îmbătrânit şi a devenit dependent de un scaun cu rotile şi de un Walker pentru a se deplasa. În cartea din 2010 „On Heaven and Earth”, scrisă împreună cu prietenul său, rabinul argentinian Abraham Skorka, Francisc a denunţat cruzimea cu care se confruntă persoanele în vârstă. El a făcut de ruşine familiile care îşi închid bunicii în aziluri şi neglijează să îi viziteze.

„Bătrânii sunt surse ale transmiterii istoriei, oamenii care ne dau amintiri, ei sunt memoria poporului, a unei naţiuni, a familiei şi a culturii, a religiei”, a spus Francisc, care la acea vreme era arhiepiscop de Buenos Aires.

În aceeaşi carte, cardinalul de atunci Jorge Mario Bergoglio îşi amintea că bunica sa Rosa, care a contribuit la creşterea sa, avea înrămate pe noptieră cuvintele unui adagiu care l-a însoţit toată viaţa: „Vezi că Dumnezeu te vede, vezi că te priveşte, vezi că vei muri şi nu ştii când”.

El s-a referit din nou la această zicală în 2018, într-un discurs adresat preoţilor, şi că bunica sa l-a instruit să o recite în fiecare zi „astfel încât să vă amintiţi că viaţa are un sfârşit00”.

„Nu am înţeles prea multe la vremea respectivă, dar acel verset, de când aveam trei ani, a rămas în mine”, le-a spus el preoţilor. „Şi m-a ajutat. Lucrul era cam sumbru, dar m-a ajutat.”

Jurnalistul şi medicul argentinian, Dr. Nelson Castro, a dezvăluit în cartea sa din 2021, „Sănătatea papilor”, că Francisc l-a contactat la câteva luni de la alegerea sa din 2013 cu sugestia de a scrie o carte despre istoria sănătăţii papilor, inclusiv a sa.

Castro a primit acces la Arhivele Secrete ale Vaticanului pentru a cerceta vieţile şi decesele papilor din trecut şi a avut un interviu cu Francisc pe 19 februarie 2019, în timpul căruia papa în exerciţiu a vorbit pe larg şi în detaliu despre diferitele sale afecţiuni de-a lungul anilor: Infecţia respiratorie care a dus la îndepărtarea lobului superior al plămânului drept, vezica biliară gangrenoasă pe care a îndepărtat-o când era superior provincial al iezuiţilor, vertebrele comprimate, picioarele plate şi ficatul gras cu care a trăit.

Cea mai notabilă dezvăluire a fost că Francisc a declarat că a consultat un psihiatru săptămânal în timpul celor şase luni de dictatură militară din Argentina. El a căutat ajutor pentru a-şi gestiona anxietatea atunci când încerca să ascundă oameni de militari şi să-i scoată din Argentina.

„În acele şase luni, ea m-a ajutat cu privire la modul de gestionare a temerilor din acea perioadă”, i-a spus el lui Castro. „Dacă vă puteţi imagina cum era să transportaţi pe cineva ascuns în maşină – acoperit de o pătură – şi să treceţi prin controale militare. … A creat o tensiune enormă în mine”.

El a spus că terapia l-a ajutat, de asemenea, să menţină un sentiment de echilibru în luarea deciziilor de orice fel şi că, în general, el crede că toţi preoţii trebuie să înţeleagă psihologia umană.

„Ar trebui să oferim un mate nevrozelor noastre”, a spus el, referindu-se la ceaiul sud-american.„Ei sunt tovarăşii noştri de viaţă”.

Încă din 2014, Francisc presupunea deja că papalitatea sa va fi de scurtă durată şi că propria sa moarte nu era departe.

„Îmi dau seama că acest lucru nu va dura mult, doi sau trei ani, iar apoi… voi pleca în casa Tatălui”, a declarat el reporterilor în 2014, în timp ce călătorea spre casă după una dintre primele sale călătorii în străinătate, în Coreea de Sud.

Mai târziu, el i-a spus lui Castro că s-a gândit la moarte – mult – dar că nu l-a speriat „deloc”.

Francisc şi-a făcut şi el planuri: a decis că mormântul său va fi în bazilica Sfânta Maria Majoră, nu la Vatican, pentru a putea fi aproape de icoana sa preferată a Fecioarei, Salus Populi Romani („Salvarea poporului roman”), care se află acolo.

Mai recent, el a început să vorbească despre evenimente viitoare la care este destul de sigur că nu va fi prezent şi să indice cine ar putea fi prezent.

În 2023, vorbind reporterilor despre relaţiile tot mai calde ale Vaticanului cu Vietnamul, Francisc a fost de acord că această ţară merită o vizită papală.

„Dacă nu merg eu, cu siguranţă va merge Ioan XXIV”, a spus el chicotind, referindu-se la un viitor papă care ar putea fi numit după pontiful progresist din era Vatican II, Ioan XXIII.