Cele mai atipice alegeri prezidențiale, cel mai fracturat electorat

După trei decenii de guvernare alternată stânga/dreapta, România încă nu bifează la capitole importante, care, de-a lungul campaniilor electorale din toți acești ani, au fost pe lista de promisiuni: rețea de apă, canalizare și gaz completă, administrație mai eficientă și necoruptă, reducerea abandonului școlar, sprijinirea concretă a cercetării și educației, un sistem de sănătate mai puternic.

Scandalurile zgomotoase de corupție din justiție și poliție au erodat și mai mult încrederea alegătorilor în partidele tradiționale, PSD, PNL și chiar USR.

Anularea alegerilor din 24 noiembrie 2024, unde un obscur candidat, Călin Georgescu, a reușit să strângă 23% dintre voturi au ridicat în societate puternice semne de întrebare în privința legitimității democratice.

Cum s-au diluat „stânga/dreapta”, concepte politice altădată puternice

Toate acestea, combinate cu un puternic sentiment de deconectare dintre alegători și elitele politice, au creat un teren fertil pentru creșterea retoricii anti-sistem.

„Finanțate generos de stat, partidele tradiționale nu s-au axat pe construirea unei relații solide, genuine, cu alegătorii, ci au preferat să canalizeze resurse semnificative pentru modelarea narativelor – cumpărare de timp în media și cultivarea de relații cu jurnaliștii și comentatorii simpatizanți, lărgind și mai mult distanța dintre elitele politice și alegători”, scrie realinstitutoelcano.org.

Potrivit aceleiași surse, „Valul radical naționalist a câștigat teren prin partide ca AUR, SOS, POT, alimentate și de nemulțumirea creată de Covid, asigurând, împreună, peste 30% la alegerile europarlamentare din iunie, la cele din decembrie, cât și peste 40% la ultimele alegeri”.

Este pentru prima dată, în ultimii 35 de ani, când nici măcar un reprezentant al partidelor tradiționale nu a intrat în al doilea tur de scrutin.

Nici discursul social-democrat, nici cel liberal nu mai au substanță. Concepte politice prețioase până nu de mult, ca „stânga” și „dreapta” s-au disipat prin autofagie, spre beneficiul extremei-drepte, care a câștigat teren pe nesimțite.

Electoratul nu mai are răbdare

Tradiționalele case de putere din România nu mai au acum reprezentativitate și forță. Nu e de mirare, deci, că alegerile parlamentare din decembrie 2024 au reușit să aduce 35% voturi pentru partide de extremă-dreaptă, ca SOS, POT și AUR, în timp ce partidul pro-european, și el „anti-sistem”, USR, a reușit să adune doar 12% dintre voturi. Cu 22,5% dintre opțiunile electorale și cu 13,6%, PSD și respectiv PNL au înghițit o gălușcă mare și fierbinte din partea electoratului.

Mesajul este simplu: „Nu vă mai vrem”.

Simpatia tradițională pentru PSD a României rurale, cu venituri mici, a trecut acum la Simion. Care mai adună și din diaspora (imigranți, tineri muncitori din clasa medie, deziluzionați de partidele tradiționale și chiar și de USR, mai puțin „tradițional” decât colegii mai vechi).

De cealaltă parte, mai este o altă Românie. Este România urbană, cu venituri mai mari decât media și mai educată decât media, care, de asemenea trăind sentimentul unei trădări din partea partidelor tradiționale, nu se duce, totuși, înspre candidatul extremist, ci se coagulează în jurul candidatului Nicușor Dan, cu un puternic narativ pro-european, în care-și găsesc reprezentativitatea. (De altfel, un recent studiu INSCOP vine să susțină cu cifre că electoratul lui Nicușor Dan își afirmă constant sprijinul pentru Alianța Euro-Atlantică și pentru structurile europene – 88,1%.

În același timp, doar 5,9% dintre participanții la studiu și-au afirmat susținerea pentru narativul rusesc, în scădere cu 18% față de ianuarie 2022.

Un studiu Pew Research din 2024 a constatat că 67% dintre tinerii adulți cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani își obțin știrile politice în principal de pe platformele de comunicare socială, iar 21% de la televiziune (Pew Research Center, 2024).

Aceste vârste scrollează incontrolabil pe TikTok, lăsând algoritmul să decidă. Iar algoritmul a decis ce le place: mesaje scurte, emoționante, repetate la nesfârșit. Ele amplifică prin emoție sentimentul că alegătorul are control pe propriile alegeri și-i anulează dorința de a verifica informația pe care o primește de la algoritm.

Popularitatea reală vs. popularitatea de tip TikTok

Oglindă-oglinjoară, cine este cel mai popular din țară?, se întreabă acum electoratul.

Oglinda îi spune că există o mare diferență între popularitatea reală și cea creată de algoritmul rețelelor sociale, care, iată, s-a dovedit un conductor puternic de dezinformare și manipulare.

Alegerile de duminică au implicații puternice pentru toată Europa.

Mesajul puternic al forțelor naționaliste nu trebuie ignorat, pentru că el nu face decât să alimenteze mișcări similare și în alte părți de Europă.

Concluzie

• Turbulențele provocate de alegerile din România riscă să ducă la disoluția însăși a ideii europene
• Algoritmul e un animal sălbatic, care trebuie dresat cu reguli stricte, pentru prevenirea dezinformării și manipulării
• Electoratul este saturat de partidele tradiționale pentru că acestea nu au livrat (sau au livrat prea puțin), iar sentimentul lipsei de conexiune cu elita politică disipează mesajul politic
• Cele mai atipice alegeri prezidențiale din ultimii 35 de ani, cu cei mai atipici candidați scot la lumină falia imensă din societatea românească