EXCLUSIV Cristian Socol: Despre pachetul fiscal-bugetar. Cum se putea face altfel?

Având în vedere lecțiile de consolidare fiscal-bugetară oferite de țările UE și cuprinse în literatura științifică din ultimii 30 de ani, implementarea pachetului în forma actuală va contracta puternic economia, va mări consistent polarizarea economică și socială, va crește sărăcia și deprivarea materială și va întoarce România în urmă cu 10-15 ani din punctul de vedere al indicatorilor legați de dezvoltarea umană. După aproape 20 de ani de convergență, România se va ”duce în jos”, decalajele de dezvoltare se vor accentua și se va reveni la ”competiția” cu Bulgaria pe ultimul loc din UE.

Probabil că încercările de ”privatizare” a fundației statului român vor avea succes. Prin privatizarea educației, a sănătății, a companiilor de stat strategice profitabile și prin implementarea triunghiului liberalizare – restructurare – privatizare (inclusiv prin ”atacul” la agențiile de reglementare), România va deveni ”un experiment” libertarian de stat minimal (unic în modelul european), cu servicii publice doar pentru cei care ”își permit” să plătească. Social, povara aproape exclusivă pusă pe cei cu veniturile mici și clasa de mijloc va deteriora ”plasa de siguranță socială”, plusul de putere de cumpărare și bunăstare acumulat în ultimii ani fiind rapid și brusc reversat. Politic, faliile din societate se vor accentua iar cei care se află acum în opoziție vor aduna tot votul de frustrare din partea a milioane de români.

Pachetul fiscal-bugetar nu are nicio legătură cu negocierile și argumentele susținute în grupul tehnic de lucru (care, ex post, constatăm că a fost doar un exercițiu de imagine), el este de fapt o ”rețetă” prestabilită în grupuri de lucru informale și dialogul cu Comisia Europeană. Miza exclusivă pe austeritate va dărâma capitalul autohton și companiile care produc în România, dezechilibrul comercial structural va fi și mai ridicat. Criza bugetară, rezolvabilă de altfel, va ajunge prin implementarea acestui pachet la o criză economică, socială și politică de amploare.

Era nevoie de consolidare fiscal-bugetară? Da. Se putea face și altfel? Da, exact în limitele angajate în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031, gradual, echitabil, cu intervenții decisive în privința exceselor și privilegiilor din cheltuieli și cu o luptă eficace privind îmbunătățirea colectării și reducerea evaziunii. Cu un stat puternic, nu unul minimal și timorat. Cu un pachet de reforme si investiții, nu doar unul bazat pe măsuri de austeritate.

Da, se putea face și altfel și voi explica în 5 argumente simple.

1. Consolidarea fiscal-bugetară trebuie să fie echitabilă, cu povară mai mare pe cei care ”pot suporta” și povară mai redusă pe cei vulnerabili. Trebuia implementat impozitul progresiv în loc de creșterea TVA general și mai ales mărirea TVA redus, care urcă povara fiscală pe umerii celor cu venituri reduse. TVA este un impozit regresiv, suportat într-o măsură mai mare de către cei cu o pondere mai mare în coșul de consum la alimente medicamente utilități etc. Deci, cu cât ești mai sărac, cu atât suporți o povară mai mare. În Romania, pensionarii vor suporta dublu ca povara creșterea TVA față de cei de vârsta medie si tineri, iar gospodăriile cele mai sărace vor suporta o povară de 3-4 ori mai mare decât gospodăriile cele mai bogate. Mai mult, pensionarii vor suporta și o povară suplimentară de CASS, inechitabil dacă avem în vedere că au contribuit zeci de ani de zile la bugetele de pensii și sănătate.
2. Având în vedere impactul puternic contracționist, consolidarea fiscal-bugetară trebuie realizată strict cât este necesar, nici un euro în plus. Lecțiile de consolidare fiscal-bugetară din țările Europei Centrale și de Est și România arată că la fiecare euro tăiat dintr-o cheltuială productivă se pierd 80 de eurocenți la PIB iar la fiecare euro creștere de impozite și taxe se pierd 50 de bani la PIB. Nu poate nimeni să răspundă rațional, argumentat, de ce pachetul de consolidare fiscal-bugetară propus aduce o ajustare agregată (reduceri de cheltuieli + plus de venituri) de peste 3,75% din PIB, în condițiile în care România avea nevoie de 2,2% din PIB, deoarece pleacă de la o estimare de deficit bugetar de 8,6% din PIB pentru 2025 (estimare Comisia Europeană) și trebuie să ajungă la 6,4% din PIB la sfârșit de 2026 (vezi traiectoria angajată în Planul Bugetar Structural 2025-2031, mfinante.ro). Că trebuie să îți iei o anumită marjă de 0,2-0,3pp din PIB, deoarece în implementare pot apărea imperfecțiuni înțeleg, dar o ajustare mai mare cu 1,2-1,55% din PIB de ce, având în vedere impactul puternic contracționist?
3. Consolidarea fiscal-bugetară trebuie să aibă eficiență macroeconomică. Creșterea TVA are simultan un impact puternic inflaționist și unul contracționist. O creștere a inflației la 9-10% în acest an și o cădere economică cuprinsă între 0,4 și 0,9% sunt scenarii de simulare cu un grad ridicat de probabilitate. Măsura creșterii TVA va reduce competitivitatea producătorilor români pe piață; apar scumpiri în cascadă și dificultăți pentru IMM-uri. Creșterea TVA poate mări evaziunea în condițiile în care deja România are cel mai mare gap de TVA dintre țările UE (31% din TVA-ul ce ar trebui încasat la buget nu se încasează). Cu același impact bugetar precum creșterea TVA cu 2pp, impozitul progresiv avea atât un impact inflaționist cât și unul contracționist mai reduse. Intram astfel în rândul țărilor dezvoltate din UE și lume, în UE doar 4 țări mai au cotă unică – România, Bulgaria, Ungaria și Estonia. Povara ajustării nu mai cădea aproape exclusiv pe cei cu venituri mici si medii, polarizarea economică și socială nu numai că nu creștea, dar se și micșora. Aplicarea impozitului progresiv rezolva structural problema veniturilor mai mari în următorii ani. Se rezolva o problema de echitate, România are nevoie de reducerea faliilor create în societate între cei mulți cu venituri mici si medii si cei puțini cu venituri mari și foarte mari, reducând astfel inegalitățile. Se putea obține un spațiu fiscal structural pentru următorii ani, atunci când România va trebui să finanțeze cheltuieli mărite pentru sănătate, armată, educație și infrastructură. Reducea evaziunea fiscală. Unde sunt taxarea marilor averi, taxarea câștigurilor din crypto și taxarea ”inovațiilor fiscale” prin care se erodează baza impozabilă?
4. Chiar dacă se decidea măsura creșterii TVA general, cota redusă la alimente, medicamente, apă pentru irigații și mai ales cărți trebuia să rămână neschimbată. Prin creșterea la 11%, România va ajunge în topul UE la cota de TVA cea mai ridicată la produsele enumerate mai sus și printre puținele țări din UE care au doar două cote. Câteva exemple pentru alimente și medicamente de bază, Austria are 10%, Belgia 6%, Bulgaria 9%, Croatia 5%, Cipru 5%, Estonia 9%, Franța 5,5%, Germania 7%, Italia 4%, Ungaria 5% etc După ce m-am chinuit să obțin reducerea TVA la cărți, acum se scoate, pentru un impact infim și calculat strict mecanic?
5. Planul de ajustare fiscal-bugetară nu trebuie să fie unul mecanicist-contabil, ci trebuie să aibă viziune macroeconomică. Nu se ”taie cheltuieli” din educație și sănătate, de la cercetare dezvoltare și investiții productive. Nu se încep ”tăierile” cu profesorii (creșterea normei didactice echivalează cu un o pierdere medie de 12,5%), când de-abia se stabilizaseră motivarea în sistemul de educație și un statut social rezonabil pentru profesorii din preuniversitar. Oamenii nu sunt cifre, performanță fără motivare nu există. Nu se blochează schemele de ajutor de stat și programele de garanții pentru companiile cu intensitate tehnologică medie și ridicată și cele care exportă. Nu se blochează proiectele de investiții productive, cu efecte de multiplicare. Nu se face consolidare fiscal-bugetară doar bazat pe ”reforme austere”, ci pe o combinație de reforme și investiții.

Doar austeritatea oarbă fără un pachet de stimulare economică bine țintit și consistent înseamnă eșecul consolidării, contracția economiei și intrarea în cercul vicios al morții economice, sociale și politice.