Ion Cristoiu: Propaganda stalinistă în România lui 2025: Șefii companiilor de stat își taie singuri din salariile nesimțite, încasate, totuși, pînă acum

Când am cercetat proza proletcultistă, dar și presa stalinistă, am fost uimit, stupefiat de felul în care autorii inițiativelor articolelor încălcau adevărurile vieții.

De exemplu, era de mare succes, la mare căutare, o poezie de dragoste în care ea îi spunea lui: „Te aștept să vii la întâlnire, dar nu cumva să vii până nu ți-ndeplinești planul”. Contrazicea adevărul dragostei. „Vino, nu mă interesează. Poți să vii și dacă e război”.

Și multe alte inițiative. Tipe care lucrau la 10 războaie odată, și apoi venea una care lucra la 15 războaie odată.

Tot felul din aceste inițiative care făceau parte din propaganda stalinistă, având drept scop să convingă pe oamenii simpli, pe cetățeni, că poți să muncești ca boul fără să iei nimic. Pentru că trebuia să te sacrifici, în timp ce tovarășii nu se sacrificau, că mă rog, trăiau în vilă. Deci, caracteristica acestei propagande era contrazicerea flagrantă a bunului simț.

Am crezut că sunt născociri ale propagandei din vremea respectivă. Iată că asist acum, uluit și amuzat, la o mare inițiativă revoluționară. Este inițiativa tovarășului ăsta, cum îi zice… Dragoș Anastasiu, vicepremier, care am înțeles că este un fel de Iosif Chișinevschi al regimului Bolojan, care a lansat chemarea către directorii companiilor de stat, care au salarii uriașe, care se scaldă în bani în chip nedrept, adică salarii mult mai mari decât ceea ce fac ei, care nu au nicio legătură cu performanța — să-și reducă voluntar acum salariul, în perioada asta de criză. Ei să-și reducă, adică să anunțe, cum a anunțat și ministrul energiei la Antena 3, și să zică: „Bă, dau bani înapoi”.

Sigur, li s-a răspuns că e complicat să-i dai înapoi.

Și a apărut așa un fel de inițiativă, că am zis: în loc de 10 războaie odată, acum sunt 14. Sunt multe din astea: să muncim o zi cu strungul pornit întruna.

Prostioare din astea prin care staliniștii credeau că pot convinge pe om să muncească ca boul, să nu ia nimic, să moară de foame. Așa și aici.

Și sunteți nebuni?!

Măsurile acestea de austeritate sunt măsuri economice, măsuri serioase, care n-au nicio legătură… Asemenea inițiative compromit total seriozitatea.

Păi, băi, iertați-mă, e o întrebare de bun simț. Deci, unu: ei nu au avut până acum salariul uriaș? Dacă l-au încasat și au fost de acord cu acest salariu, înseamnă că au plecat de la premisa că îl merită.

Și acum zice că nu, domnule, trebuie să ne sacrificăm. Păi nu, cel mai bine era dacă se sacrificau plecând. „Bine, domnule, eu nu mai suport, nu mai pot să…”

Au anunțat că… acum, pe o perioadă. Deci ceva e în neregulă. Ori… cum să zic… adică acțiuni din acestea, de genul ăsta… Am zis eu: hai să ne tăiem un mădular, ca să economisim, nu știu… apa.

Hai să fim serioși. Nu se poate așa ceva. Sunt inițiative propagandistice, staliniste, penibile, care compromit chiar acțiunea. Bă, vorbele trebuie să fie serioase, pentru că altfel se contracarează.

Adică, oamenii vor spune acum, când vor vedea că trăiesc tot mai greu: „Da, domnule, noi, sigur, avem salariul mai mic, că au crescut prețurile, dar eu sunt de acord, deoarece tovarășul Anastasiu și Bogdan Ivan și alți tovarăși din nomenclatură au fost de acord să-și taie din salariu”.