Legiunile revin acasă: „Castrum Novis” sau Roma antică de lângă Sibiu

Sunt aproape 2000 de ani de când legiunile romane au păşit pe pământul Daciei, în dorinţa de a cuceri noi teritorii pentru un imperiu aflat într-o permanentă expansiune.

Cele două războaie daco-romane au intrat în istorie cu consemnări privind atât rezistenţa eroică a dacilor, cât şi disciplina exemplară şi buna organizare a soldaţilor romani.

După mai bine de două milenii, paşii soldaţilor continuă să se audă la doar câţiva kilometri de Sibiu, la Cristian, unde un „legatus legionis” le dă comenzi clare şi răspicat în limba latină, potrivit unei relatări postate pe pagina de Facebook a Consiliului Judeţean Sibiu.

„Legatus legionis este un împuternicit al împăratului pentru a conduce şi administra o provincie. Suntem organizaţi, fiecare ştie ce are de făcut”, spune Tiberiu Polgar, omul care şi-a asumat acest „titlu” odată cu misiunea de a readuce la viaţă vremurile în care soldaţii Imperiului Roman clădeau castre pe actualul teritoriu al judeţului Sibiu.

De altfel, este cunoscut faptul că o aşezare romană, Cedonia, a existat pe locul cartierului Guşteriţa şi că au fost amenajate castre în zona Boiţa, Mediaş, Ocna Sibiului sau Apoldu de Jos.

Lui Tiberiu Polgar, rolul de militar de rang înalt i se potriveşte mănuşă. „Consider că aceste reconstituiri pe care le facem în legătură cu prezenţa armatei romane, cu războaiele duse, cu felul în care erau organizaţi, este o formă de manifestare artistică şi de respect faţă de rădăcinile poporului nostru”, spune în timp ce-şi îmbracă ţinuta.

Să fii ofiţer roman nu-i un lucru simplu: „Aceasta este „lorica musculata”, o armură metalică specială realizată de un meşter din Italia. Tot de acolo am luat această „galea”, coiful roman. Ambele sunt lucrate cu multă migală după modele originale”, spune Tiberiu Polgar, sibianul care a plătit 1.500 de euro pentru armură şi alţi 700 de euro pentru coif.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, astfel de pasiuni sunt greu de înţeles, în condiţiile în care vedem în istorie doar o înşiruire de date şi evenimente demult apuse.

Nu şi pentru cei aproximativ 40 de sibieni care alcătuiesc asociaţia „Castrum Novis”.

„Ne-am înfiinţat în 2016 şi între membri se află oameni cu preocupări diferite, de la militari de carieră, la IT-şti, specialişti în securitate cibernetică, agenţi de vânzări, elevi sau studenţi. Pe toţi ne leagă pasiunea pentru istorie, pentru civilizaţia romană”, arată Tiberiu Polgar care, în puţinul timp liber pe care îl are „meştereşte” scuturi, spade, suliţe sau încălţări.

Ba, chiar s-a apucat de construit: „Avem un ajutor important din partea Primăriei Cristian, care ne-a pus la dispoziţie un teren de aproape 2.000 mp pe care am construit un castru roman. Iniţial, a fost din lemn, însă o furtună din vara anului trecut l-a distrus. Acum îl refacem din piatră”.

Castrul roman de la Cristian creşte de la o zi la alta şi, recent, a găzduit cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Roman „Castrum Novis”, la care au participat „trupe” din Alba Iulia şi Arad.

Au fost prezentate tehnici de luptă, organizate ateliere de prelucrare a lutului şi osului, iar canicula a fost combătută cu câte o carafă de vin roman: „Se adaugă scorţişoară, smochine, vanilie suc de portocale şi lămâie. Este reţeta vinului pentru banchet.”

Şi cum toate drumurile duc la Roma, sibienii au ajuns şi ei în fosta capitală de imperiu: „În luna aprilie a acestui an ne-am aflat între cei 2.600 de participanţi la „Natale di Roma”, eveniment care reconstituie fondarea oraşului şi perioada de glorie a împăraţilor romani. Când ne-a văzut, personajul împăratului Vespasian a spus: „Mio pretoriani di Dascie!”, adică „pretorienii mei din Dacia!”. Am fost invitaţi la Pantheon, la ceremonia de aprindere a focului sacru, unde am fost avansaţi pe poziţia a treia în şirul de delegaţii”.

Pe un câmp aflat la ieşirea din Cristian spre Sălişte, „romanii” sibieni îşi construiesc un castru.

Au deja o clădire a comandantului, o bucătărie şi o împrejmuire care creşte de la o zi la cealaltă.

Indiferent de meseria pe care o au, atunci când nu ţin în mâini sabia, scutul sau suliţa, apucă că multă nădejde mistria şi roaba cu ciment.

Cot la cot, uniţi de visul de a avea propriul castru, ei pun temelia unei veritabile şcoli în aer liber, un portal către istoria poporului român.

Le sunt alături soţiile, copiii sau alţi membri ai familiei, îşi fac timp pentru a ajunge şi în clasele cu elevi, cărora le vorbesc despre daci şi romani, despre măreţia unui imperiu care a influenţat întreaga lume antică.

Ei sunt romanii de la „Castrum Novis”, conduşi de Tiberiu Polgar, cunoscut între „noii romani” drept Tiberius Claudius Vibianus, şi al căror aşezare militară se clădeşte, piatră cu piatră, în judeţul Sibiu, cel cu oameni şi locuri de poveste.