Muzeul medical din Philadelphia revizuieşte politicile privind rămăşiţele umane

Muzeul gestionează circa 6.500 de organe, oase şi alte părţi ale corpului în colecţia sa.

Colegiul Medicilor din Philadelphia, care deţine Muzeul Mutter, a anunţat săptămâna aceasta că restricţionează realizarea de fotografii şi videoclipuri cu rămăşiţe umane, permiţând acest lucru numai cu acordul muzeului. Fotografierea de către public va rămâne interzisă.

Muzeul „va permite fotografierea atâta timp cât aceasta serveşte unui scop educaţional”, a declarat Sara Ray, directoarea departamentului de interpretare şi implicare. „Dar educaţia în sine este un concept destul de larg pe care îl abordăm”.

Marea majoritate a rămăşiţelor au fost colectate între 1840 şi 1940, în principal din Philadelphia, fiind în mare parte părţi ale corpului şi organe considerate utile în educaţia medicală şi prelevate în timpul autopsiilor sau operaţiilor chirurgicale. Astfel de colecţii nu erau neobişnuite în rândul societăţilor medicale într-o perioadă în care specimenele erau esenţiale pentru înţelegerea structurii şi funcţionării corpului. Dar majoritatea acestor muzee au dispărut de mult.

Muzeul Mutter a declarat că lucrează şi la „deanonimizarea” colecţiei sale, cercetând istoriile personale ale rămăşiţelor umane pentru a afla cine sunt, dacă este posibil, şi pentru a „face dreptate” în modul în care le expune şi le povesteşte istoriile.

Scopul este de a le expune în contextul istoriei medicinei, diversităţii corporale şi instrumentelor şi terapiilor utilizate pentru tratarea acestora.

Cercetătorii muzeului utilizează o varietate de înregistrări pentru a reconstitui aceste istorii, concentrându-se pe locul şi momentul în care au fost colectate rămăşiţele, dar nu utilizează analiza ADN. În unele cazuri, muzeul deţine informaţii despre persoana respectivă, înregistrate de medicul care a colectat specimenul.

„Scopul nu este găsirea unei identităţi de dragul identităţii”, a spus Ray. „Scopul este găsirea unei identităţi pentru a putea construi un profil biografic mai bogat, prin care să putem apoi pune întrebări despre modul în care această persoană a navigat în lume. Şi astfel, fiecare specimen va arăta foarte diferit”.

Noua politică a muzeului privind rămăşiţele umane spune că multe dintre acestea au fost „obţinute în circumstanţe inacceptabile, inclusiv prin forţă sau constrângere” şi ar fi putut fi utilizate pentru cercetare sau în expoziţii care sunt acum considerate exemple de rasism ştiinţific.

Se crede că aproximativ 50 dintre specimene aparţin unor nativi americani. Din aprilie 2024, nouă rămăşiţe au fost repatriate către două triburi şi un grup de nativi hawaieni.

Rămăşiţele nu vor fi împrumutate altor instituţii, iar accesul cercetătorilor la acestea trebuie aprobat de un grup format din mai mulţi lideri de top ai muzeului. Cercetările care implică colecţia tind să se refere la istoria medicinei, nu la studii pur biologice.

Modificările de politică urmează unei revizuiri de doi ani, menită să implice publicul în planificarea viitorului muzeului. Ca urmare, sute de videoclipuri ale muzeului referitoare la obiectele din colecţie şi la teme educaţionale, care au fost eliminate de pe YouTube în ianuarie 2023, sunt repuse în serviciul de streaming după ce au fost reorganizate, materialele învechite fiind eliminate.

Muzeul intenţionează să „limiteze drastic” achiziţiile viitoare de rămăşiţe umane. Va lua în considerare acceptarea acestora de la donatori primari în viaţă sau prin moştenire, dar poate refuza astfel de daruri.

Ashley Davis, 47 de ani, vizitatoare a muzeului, a declarat joi că apreciază eforturile muzeului de a educa vizitatorii cu privire la dificultăţile pe care le-au îndurat oamenii şi la vieţile pe care le-au trăit.

„Cred că este important să ştim de unde provin acestea. Aceştia au fost fiinţe umane”, a spus Davis.

Muzeul, care primeşte aproximativ 100.000 de vizitatori anual, a început ca colecţia chirurgului Dr. Thomas Dent Mutter, care în 1859 a donat 1.700 de obiecte şi 30.000 de dolari pentru a angaja un curator şi a construi o clădire rezistentă la incendii. Scopul său era de a îmbunătăţi educaţia medicală. Colecţia include acum peste 35.000 de obiecte, cu aproximativ jumătate de milion de obiecte în biblioteca medicală asociată.