Alegerile din Olanda / Cine sunt favoriții alegerilor din Olanda și cât de mult contează rezultatelor acestora pentru traiectul ei european

Alegerile din Olanda / Cine sunt favoriții alegerilor din Olanda și cât de mult contează rezultatelor acestora pentru traiectul ei european

În Olanda au loc alegeri generale anticipate pentru camera inferioară a parlamentului (Tweede Kamer), după ce, în iunie 2025, guvernul de coaliție a căzut.

Camera are 150 de locuri.

Este pentru a doua oară în unsprezece luni, când olandezii sunt chemați la urne.

Liderul de extremă dreaptă, Geert Wilders, speră să obțină sprijin pentru partidul său, care promovează o puternică politică anti-imigrație, însă Wilders a întâmpinat și în trecut mari probleme în a-și forma o coaliție.

Chiar dacă ar câștiga, lui Wilders îi va fi foarte greu să-și formeze o coaliție

Potrivit analiștilor politici, chiar dacă va câștiga, Wilders va întâmpina din nou probleme să-și formeze o coaliție. Refuzul partidelor liberale și creștin-democrate de dreapta de a se alia cu el l-ar putea împiedica să devină prim-ministru.

PVV a câștigat, în noiembrie 2023, 37 din 150 de locuri în Tweede Kamer, un record istoric pentru acest partid a cărui carte principală în alegeri este combaterea imigrației.

O coaliție condusă de înaltul funcționar public Dick Schoof a fost formată în iulie 2024, în urma unor negocieri intense.

„Ultima șansă de a salva țara”

Guvernul respectiv a durat mai puțin de un an, pentru că Wilders și-a grăbit prăbușirea în iunie, declanșând alegeri anticipate.

Liderul PVV a invocat refuzul celor trei parteneri ai săi din coaliția de dreapta și centru de a implementa pe deplin platforma sa pentru „cea mai strictă politică de azil”, sloganul care i-a asigurat victoria.

El a afirmat că votul de miercuri va fi „ultima șansă de a salva țara”.

Partidul populist ar putea fi singurul câștigător în aventura riscantă asumată de cei care au fost de acord să guverneze cu el.

Ce spun sondajele

Mai multe sondaje, de fapt, sugerau că PVV ar pierde câteva locuri, dar ar rămâne cel mai mare partid din regat, cu mult înaintea GroenLinks, alianța de stânga a Verzilor și Socialiștilor, și a Partidului Creștin Democrat.

Doi dintre cei trei foști parteneri ai săi – Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD, liberal) și Mișcarea Fermierilor-Cetățenilor (BBB) ​​- se așteptau să înregistreze pierderi semnificative, în timp ce al treilea, Noul Contract Social (centrist), ar putea chiar să dispară cu totul.

Rob Jetten: „Vrem să nu mai spunem nu

Într-o analiză Politico, Rob Jetten, considerat favoritul alegerilor (chiar dacă, până de curând, a fost considerat cel mai slab cotat candidat), spunea că Olanda ar trebui să adopte un rol mai important în Uniunea Europeană.

Olanda ar trebui să-și exercite dreptul de veto în mai puține decizii luate de Bruxelles și să stimuleze integrarea în Uniunea Europeană, spune Jetten: „Vrem să nu mai spunem „nu” în mod implicit și să începem să spunem „da” pentru a face mai mult împreună”, a declarat Jetten pentru Politico.

Ce șanse are Jetten

„Nu pot sublinia îndeajuns cât de gravă va fi situația Europei dacă nu ne vom integra mai mult”, a continuat acesta.

„Olanda este una dintre țările fondatoare ale Uniunii Europene. Suntem mândri de această istorie și acum vrem să fim o voce principală în modelarea viitorului său”, a spus el.

Formațiunea „Democrats 66” a lui Jetten și-a dublat numărul de locuri proiectate în Cameră, de la 11 la 22, adică foarte aproape de giganții de extremă dreaptă.

Alegerile Olandei ar putea ține Bruxelles-ul la distanță

Olanda a menținut în mod tradițional o poziție conservatoare în ceea ce privește reforma tratatelor și s-a opus renunțării la unanimitatea dintre țări ca cerință pentru unele decizii-cheie, cum ar fi admiterea de noi membri în bloc.

Olandezii, cunoscuți pentru faptul că influențează dezbaterile cu o pondere mai mare decât cea reală, se opun, în general, împrumuturilor comune din partea UE.

Mai ales în ultimul an, când guvernul său a inclus o tentă de extremă dreaptă eurosceptică, Olanda a ținut Bruxelles-ul la distanță, inclusiv solicitând o excludere voluntară de la politica de migrație a blocului – deși a rămas sincronizată pe alte subiecte, cum ar fi sancțiunile pentru Israel și sprijinul militar pentru Ucraina.