De ce ar putea fi greu de adus manelistul Dani Mocanu din Italia. Ce spunea, în trecut, Predoiu despre extrădările din această țară

Într-o intervenție publică din 2023, ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, explica de ce Italia este, practic, un „caz special” pentru extrădările României. El sublinia că, la nivel european, procedurile de extrădare și mandat european de arestare funcționează pe baza unui formalism foarte strict: statul solicitat verifică existența mandatului, identitatea persoanei, natura infracțiunii, corespondentul ei în propriul Cod penal și respectarea cerințelor procedurale, fără a relua judecata pe fond.

Doar că, în practică, anumite instanțe italiene au depășit această logică tehnică și au început să analizeze inclusiv:

• temeinicia hotărârilor românești,
• condițiile de detenție din România,
• gradul de integrare în Italia al persoanei căutate.

Predoiu acuza explicit ieșirea „din cadrul standard” și transformarea procedurii de extrădare într-una de reevaluare a cazului, deși principiul în UE este recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești.

Legea italiană care deschide portițe

Cheia, spunea atunci ministrul, este legislația italiană care permite instanțelor să refuze extrădarea în anumite situații și să opteze pentru executarea pedepsei în Italia.

Judecătorul italian poate lua în calcul „legături economice, familiale sau emoționale” cu Italia ale persoanei urmărite.

Persoanele cu rezidență stabilă și îndelungată sau integrare socială pot cere să execute pedeapsa acolo, nu în statul care îi solicită. Regula a fost ulterior restrânsă (rezidență de cel puțin 5 ani, condiții mai clare), dar logica protecției „rezidentului integrat” a rămas în jurisprudență.

România a reclamat la nivel european această reglementare și practica asociată, iar Predoiu menționa declanșarea unei proceduri de infringement împotriva Italiei în legătură cu modul de aplicare a regulilor privind mandatul european de arestare.

Precedente care cântăresc greu: Bica, Arsene, Săvulescu, Iorgulescu

Cazul Mocanu nu vine într-un vid

În ultimii ani mai mulți fugari români au profitat sau au încercat să profite de situația din Italia.

Alina Bica- instanțele din Italia au refuzat predarea și au deschis discuția executării pedepsei acolo.

Dragoș Săvulescu – Curtea de Apel Napoli a decis executarea pedepsei în Italia, invocând integrarea socială și economică.

Ionel Arsene, Mario Iorgulescu și alți fugari români au încercat sau au reușit să profite de legislația și jurisprudența italiană, invocând fie probleme de sănătate, fie condițiile din penitenciarele românești, fie legături puternice cu Italia.

Aceste precedente transmit un mesaj clar: în Italia, dosarele de extrădare cu România sunt privite cu o atenție sporită, iar apărarea știe exact ce „butoane” juridice să apese.

Ce ar putea invoca apărarea lui Mocanu

În cazul lui Dani Mocanu, apărătorii săi au la dispoziție câteva linii de apărare care, în contextul italian, nu sunt deloc teoretice:

Integrarea și legăturile cu Italia

Dacă se dovedește că artistul are rezidență, familie, activități economice sau contracte în Italia, se poate solicita executarea pedepsei acolo, nu în România, în baza regulilor care protejează rezidenții UE și a practicii instanțelor italiene.

Regimul pedepselor de până la 4 ani

Pentru pedepse relativ reduse, legislația italiană permite, în anumite condiții, măsuri alternative la detenția clasică (arestat la domiciliu, brățară electronică, programe de reintegrare). O condamnare de 4 ani, cum are Mocanu, intră într-o zonă sensibilă, unde apărătorii pot argumenta că executarea în Italia, în regim mai blând, este suficientă.

Condițiile din penitenciarele românești

În trecut, instanțe italiene au invocat riscul de tratamente inumane sau degradante pentru a opri extrădări spre România, cerând garanții ferme privind condițiile de detenție.

Orice vulnerabilitate a statului român pe acest subiect poate fi speculată și în dosarul Mocanu.

Deși teoretic nu au voie să reevalueze vinovăția, unele instanțe din Italia – cum reclama Predoiu – au început să se uite la modul în care au fost făcute anchetele, la durata proceselor, la dreptul la apărare. În cazul unui personaj foarte mediatizat, cum e Mocanu, apărarea ar putea împinge discuția spre „persecuție mediatică” sau tratament discriminatoriu, chiar dacă astfel de argumente sunt greu de susținut juridic.