Statul român recuperează Băile Herculane: o mega-confiscare fără precedent după două decenii de jaf

Sute de milioane de euro în patrimoniu balnear, 19 imobile istorice și condamnări grele: aceasta este fotografia rară a unei hotărâri care va rămâne în istoria judiciară a României. După aproape 20 de ani în care Băile Herculane au fost măcinate de executări dubioase, subevaluări, mutări succesive de active și lichidări orchestrate, statul român reușește să recupereze aproape întreaga stațiune.

Hotărârea pronunțată vineri de Curtea de Apel Timișoara readuce în proprietatea României o mare parte din infrastructura istorică a Băilor Herculane. În patrimoniul public reintră clădirile administrative și tehnice ale vechii stațiuni, alături de pădurile din Domogled și de pe Valea Cernei, zone care includ și amplasamentele Fabricii de Gheață și ale restaurantului Grota Haiducilor.

 Herculane: cea mai amplă recuperare patrimonială 

Statul recuperează și cele mai cunoscute hoteluri ale stațiunii – Diana, Roman, Afrodita și Ferdinand, precum și marile complexe hoteliere Hercules și Minerva. Băile termale Apollo, Hebe și Neptun, împreună cu sanatoriile și pavilioanele medicale, inclusiv cel care găzduiește astăzi Hotelul Apollo, revin de asemenea în proprietatea publică. Lista este completată de infrastructura tehnică esențială, precum stația de pompare Neptun și bazinul de apă aferent, dar și de Cazinoul istoric, una dintre clădirile-simbol ale stațiunii.

Dimensiunea acestor măsuri, practic fără precedent, echivalează cu o restituire în bloc a patrimoniului balnear, readucând statului român ansamblul construit și extins în decursul a peste două secole.

Cea mai grea pedeapsă din dosar – 10 ani și 4 luni

Instanța a pronunțat pedepse cu închisoarea pentru mai mulți inculpați implicați în scoaterea ilegală a patrimoniului balnear din proprietatea statului.

Omul de afaceri Alexandru Gavrilescu va executa zece ani și patru luni de închisoare. Instanța a reținut că acesta a coordonat o parte dintre operațiunile prin care imobilele au fost scoase fraudulos din proprietatea publică, folosind evaluări artificiale, acte simulate și transferuri succesive către firme controlate, în fapt, de gruparea implicată în devalizare.

Condamnări pentru trei lichidatori

Lichidatorii judiciari Victorița Oprea și Mioara Dumitrache au primit, fiecare, câte nouă ani de detenție, fiind considerate responsabile pentru proceduri de lichidare manipulate, subevaluări masive și retrageri nejustificate de bunuri din patrimoniul unor societăți aflate în insolvență. Potrivit instanței, cele două au contribuit direct la dispariția unor active-cheie ale stațiunii, folosindu-și atribuțiile de lichidator pentru a înlesni tranzacții în favoarea rețelei.

Lichidatorul Marius-Cristian Ghiță, condamnat la șase ani, a fost găsit vinovat pentru intervențiile sale nelegale în procedurile de insolvență, prin care s-au realizat transferuri de bunuri la prețuri derizorii, în favoarea unor companii conectate la schema infracțională.

Închisoare pentru executor și un alt om de afaceri

În același dosar, executorul judecătoresc Gheorghe Brad a fost condamnat la șapte ani de închisoare, după ce instanța a stabilit că acesta a efectuat executări silite în mod abuziv, creând aparența legalității unor transferuri de proprietate care au permis scoaterea activelor din patrimoniul statului.

Omul de afaceri Ion Tăbugan a primit, la rândul său, o pedeapsă cu închisoarea, însoțită de confiscarea unor sume și bunuri, după ce instanța a reținut că a participat la achiziția și circulația unor imobile obținute prin mecanisme frauduloase, beneficiind de subevaluări și transferuri orchestrate de ceilalți inculpați.

Confiscări de la terți implicați în schema financiară

De asemenea, instanța obligă mai multe persoane și firme să restituie statului sume importante, rezultate din tranzacții ilegale sau din valorificarea unor bunuri obținute fraudulos. Printre acestea se numără familia Verbitchi, implicată în preluarea și circulația unor imobile-cheie din stațiune, de la care se confiscă peste 750.000 de euro și mai mult de cinci milioane de lei, precum și alte sume suplimentare din conturile Alexandrinei Verbitchi.

Hotel Dacia SRL, societate care a beneficiat de transferul unor active rezultate din schema de devalizare, este obligat să restituie aproximativ 1,3 milioane de euro, în timp ce Hrelescu Iancu, prezent în dosar ca participant la tranzacții cu bunuri provenite din patrimoniul stațiunii, pierde aproape 685.000 de euro și peste 280.000 de lei.

În cazul lui Ion Tăbugan, instanța a dispus confiscarea a zeci de mii de euro și lei, sume considerate parte a circuitului financiar folosit pentru fraudarea patrimoniului public. Lista nu se oprește aici, și alte persoane și societăți comerciale figurează în hotărâre cu obligații de plată și confiscări suplimentare.

În total, confiscările se ridică la milioane de euro, confirmând anvergura economică a dosarului și contribuind la recuperarea prejudiciului acumulat în cei aproape douăzeci de ani de devalizare.

Capul rețelei: fostul deputat PSD Iosif Armaș

Fostul deputat PSD Iosif Armaș, indicat de DIICOT drept inițiatorul și coordonatorul mecanismului care a dus la devalizarea Băilor Herculane, nu mai poate fi condamnat penal din cauza prescripției. Minuta Curții de Apel Timișoara consemnează explicit încetarea procesului penal pentru faptele imputate acestuia. Însă, deși scapă de o condamnare cu închisoarea, instanța a dispus confiscarea a aproape cinci milioane de euro de la Armaș, sume integrate, potrivit procurorilor, în circuitul financiar folosit pentru achiziționarea și scoaterea ilegală a imobilelor istorice din patrimoniul statului. Practic, Armaș iese din dosar fără sancțiune penală, dar fără să-și păstreze beneficiile economice obținute prin mecanismul fraudulos pe care l-a pus în mișcare.

Schema de la Băile Herculane a început cu zahărul din rezerva de stat

Punctul de pornire al întregii scheme datează din anul 2001, când Iosif Armaș, la acel moment director al companiei Argirom Internațional, a primit de la Rezerva de Stat aproape zece milioane de kilograme de zahăr, cu obligația de a reface stocul în termen de șase luni. Zahărul nu a mai fost returnat niciodată – Armaș, care era deputat PSD în acea perioadă, l-a vândut, iar banii rezultați din valorificare au reprezentat, potrivit DIICOT, capitalul financiar care a alimentat achiziționarea primelor imobile istorice din Băile Herculane.

Cu aceste fonduri, Armaș a început să cumpere hoteluri, băi termale și terenuri ale stațiunii, folosindu-le ulterior drept garanții în credite, înstrăinându-le prin firme interpuse sau plasându-le în proceduri de insolvență controlate. O rețea de lichidatori și executori judecătorești a contribuit, în anii următori, la subevaluarea imobilelor, la executări trucate, la înlăturarea sechestrului DIICOT și la transferuri succesive menite să rupă orice legătură directă dintre bunuri și proprietarul public inițial.

20 de ani de devalizare sistematică

Mecanismul a funcționat vreme de aproape două decenii: active valoroase, unele monumente istorice de importanță națională, au fost trecute din proprietatea statului în circuit privat printr-o succesiune de acte aparent legale, dar generate prin abuzuri, falsuri și manipulări ale procedurilor de executare și insolvență. Rezultatul a fost o degradare accelerată a Băilor Herculane, una dintre cele mai vechi stațiuni balneare din Europa, transformată într-un exemplu de patrimoniu abandonat și capturat prin diverse scheme financiare.

Stațiunea preferată a împăraților și reginelor Europei

Băile Herculane sunt una dintre cele mai vechi stațiuni balneare din lume, atestată încă din anul 153 d.Hr., când romanii au ridicat aici temple și băi dedicate lui Hercule. După aproape un mileniu și jumătate de la întemeierea romană, stațiunea renaște sub administrația habsburgică, după 1718, când austriecii transformă așezarea într-o destinație aristocratică europeană.

Împăratul Franz Iosif, împărăteasa Elisabeta (Sissi), Iosif al II-lea și numeroși membri ai nobilimii centrale-europene considerau stațiunea una dintre “perlele” imperiale, renumită pentru arhitectura barocă și izvoarele vindecătoare. În secolul XX, Băile Herculane se dezvoltă ca unul dintre cele mai mari centre balneare ale României, îmbinând patrimoniul de două milenii cu tratamente moderne și o încărcătură istorică rar întâlnită în Europa.

Decizia are drept de apel

Decizia Curții de Apel Timișoara nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în 10 zile, la Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu va relua judecata pe fond, ci va verifica legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță. Cauza a fost judecată în primă instanță la Curtea de Apel, întrucât dosarul DIICOT vizează infracțiuni economice de mare amploare și fapte de criminalitate organizată, pentru care legea prevede competența directă a acestei instanțe.