Puzzle genetic vechi de milenii: Cercetătorii descifrează ARN-ul unui mamut de 40.000 de ani

Cercetătorii au reușit pentru prima dată să extragă și să secvențieze ARN dintr-un mamut lânos vechi de 40.000 de ani, dezvăluind activitate genetică în timp real păstrată în permafrost, scrie SciTechDaily.
Descoperirea, realizată de oamenii de știință de la Universitatea din Stockholm și colaboratori din Suedia, Danemarca și China, arată că ARN-ul, despre care se credea că se degradează în câteva ore după moarte, poate supraviețui zeci de milenii.
Această reușită deschide o nouă frontieră în paleogenomică, permițând investigații asupra fiziologiei speciilor dispărute, imposibile doar prin analiza ADN-ului.
Conservarea ARN-ului sparge barierele științifice
Echipa de cercetare a analizat țesut muscular excepțional de bine conservat provenit de la Yuka, un mamut tânăr descoperit în permafrostul siberian.
Folosind tehnici avansate de secvențiere, oamenii de știință au identificat molecule de ARN care reflectau activitatea genelor în momentul morții animalului.
Deși genomul mamutului conține peste 20.000 de gene care codifică proteine, doar anumite căi, inclusiv contracția musculară și răspunsurile la stres metabolic, erau active în mostrele recuperate.
Cercetătorii au observat indicii de stres acut, susținând ipoteza anterioară că Yuka ar fi fost atacat de prădători înainte de a muri.
MicroARN-urile confirmă originea mamutului și dezvăluie reglarea genetică
Printre cele mai remarcabile descoperiri se numără numeroase microARN-uri, molecule mici care reglează expresia genelor.
Aceste microARN-uri prezentau mutații specifice mamutului, constituind o dovadă clară că secvențele provin din această specie dispărută.
Este pentru prima dată când tipare de reglare genetică ale unui animal din epoca de gheață sunt observate direct. Cercetătorii au identificat chiar și gene necunoscute anterior pe baza datelor de ARN antic, o realizare fără precedent în paleogenetică.
Implicații pentru virusuri antice și viitorul paleogenomicii
Studiul arată că ARN-ul poate rămâne intact mult mai mult decât se credea, deschizând posibilitatea secvențierii virusurilor ARN antice, inclusiv potențiale tulpini din epoca de gheață ale gripei sau coronavirusurilor.
Oamenii de știință speră să combine ARN-ul preistoric cu ADN, proteine și alte biomolecule conservate pentru a reconstrui profiluri biologice detaliate ale faunei dispărute din epoca glaciară.
Astfel de studii integrate ar putea transforma înțelegerea ecosistemelor din epoca de gheață și a evoluției speciilor precum mamutul lânos.
