Vom putea face videochat cu morții? Un startup din Los Angeles stârnește controverse globale

Conceptul acestui startup a fost popularizat printr-un clip video emoționant, devenit viral, care prezintă kitul fictiv „2wai”. Materialul video ilustrează o femeie însărcinată care „vorbește” cu o replică digitală a mamei sale decedate. Scenariul se derulează pe parcursul a trei generații: copilul ajunge să își cunoască bunica sub forma unui avatar, să îi asculte poveștile și, la maturitate, să îi împărtășească vestea că va deveni, la rândul său, părinte.

Clipul înfățișează o prezență digitală constantă, un „geamăn digital” care nu îmbătrânește și nu dispare. Astfel, rămânând o figură imuabilă în viața familiei. Reacțiile nu au întârziat să apară, mulți numind ideea un scenariu „Black Mirror” transpus în realitate. Opinia publică s-a polarizat instantaneu între entuziasm și repulsie.

Realitatea dură: o strategie de marketing

În ciuda impactului masiv, kitul „2wai” nu este un produs funcțional. Este, de fapt, o campanie de marketing ingenioasă, concepută de acest startup pentru a atrage atenția asupra altor dispozitive AI dezvoltate de companie. Așadar, avatarurile celor decedați nu vor popula ecranele noastre prea curând. Cu toate acestea, campania a reușit să lanseze o dezbatere globală despre o temă universală: dorința umanității de a anula finalitatea morții.

Atracția față de astfel de concepte nu este nouă. Ea se înscrie într-o lungă tradiție prin care oamenii au folosit tehnologia disponibilă pentru a gestiona doliul și a păstra legătura cu cei dispăruți.

• Fotografia post-mortem: În secolul al XIX-lea, această practică permitea familiilor să creeze o ultimă amintire vizuală cu cei decedați, deseori aranjați în ipostaze realiste alături de cei vii.
• Fotografia spiritistă: În paralel, mișcările spiritiste foloseau fotografia ca „probă” a existenței fantomelor, capturând presupuse ectoplasme și prezențe supranaturale pe peliculă.

Avatarul digital modern este, în esență, continuatorul acestor practici. El răspunde aceleiași nevoi umane profunde: căutarea confortului emoțional și amânarea rupturii definitive cauzate de moarte.

Între suport tehnologic și dependență emoțională

Avansul rapid în domenii precum inteligența artificială generativă, realitatea augmentată și tehnologia deepfake face ca granița dintre amintire și simulare să fie din ce în ce mai neclară. Aceste tehnologii deschid calea către:

• Crearea de replici digitale fidele ale celor dispăruți, capabile să imite vocea, gesturile și personalitatea acestora;
• Simularea unor interacțiuni care perpetuează artificial legăturile afective.

Întrebarea fundamentală este dacă aceste inovații ne ajută să gestionăm pierderea? Sau, dimpotrivă, ne împiedică să o procesăm, prelungind suferința printr-o iluzie? Psihologii avertizează asupra riscului de a dezvolta o dependență emoțională de aceste avataruri, care ar putea transforma procesul natural de doliu într-o legătură toxică cu o umbră digitală.

Dilema prezentului generată de startup

Timp de secole, religiile au oferit răspunsuri la întrebările despre viața de după moarte. Astăzi, tehnologia propune o alternativă pragmatică: nu nemurirea sufletului, ci persistența digitală a identității. Într-o cultură familiarizată cu scenariile distopice, ideea de a păstra în telefon o versiune interactivă a unei persoane dragi devine din ce în ce mai plauzibilă, dar și mai tulburătoare.

Deși conceptul „2wai” rămâne deocamdată o ficțiune, discuția pe care a generat-o este profund reală. Suntem pregătiți să integrăm în viețile noastre „fantome” digitale ale celor pe care i-am iubit? Sau riscăm să deschidem calea către noi forme de suferință, cu consecințe pe care încă nu le putem anticipa? Cert este că dialogul dintre tehnologie și mortalitate este abia la început, iar viitorul se anunță pe cât de fascinant, pe atât de complex.