Invazia Măgarilor: oamenii s-au trezit cu o mulțime de măgari în curțile lor, prin oraș, dând buzna și la nunți sau alte petreceri

Măgarii au ajuns să transforme grădinile îngrijite cu migală în pastă vegetală. Lasă poteci de balegă în fața caselor. Iar vecinii se ceartă între ei pentru că unii hrănesc animalele, scrie The New York Times.

Totuși, când a venit momentul să se ia în calcul evacuarea acestora, a devenit clar că măgarii erau, pentru mulți locuitori, o pacoste, dar erau pacostea lor.

Anul trecut, oficialii din comitatul San Bernardino au crezut că fac un bine localnicilor aducând o organizație de salvare a măgarilor pentru a reloca animalele sălbatice în Texas. În schimb, demersul a fost întâmpinat cu revoltă. Localnicii au pornit o campanie pentru a-i păstra și au realizat abțibilduri cu mesajul „We ♡ Our Donkeys”. Au existat confruntări tensionate între rezidenți și echipa de salvare care încerca să strângă animalele.

Apoi au apărut săgețile.

O serie misterioasă de atacuri asupra măgarilor i-a pus pe locuitori și oficiali în alertă maximă. Cineva continuă să tragă cu arcul în animale, rănind cel puțin trei dintre ele în ultimele luni. Anchetele Departamentului de Servicii pentru Animale din Riverside și ale șerifului sunt în desfășurare, dar nu s-au făcut arestări.

Unul dintre cele mai „măgărești” locuri din America

Măgarul, calul omului sărac și simbol internațional al umilinței și încăpățânării, nu beneficiază de mult respect în imaginarul colectiv. Dar în Reche Canyon, animalul este peste tot. Este, probabil, unul dintre cele mai „măgărești” locuri din America.

Există indicatoare galbene cu negru pentru traversarea măgarilor, presărate de-a lungul singurului drum principal care traversează comunitatea, aflată la granița dintre comitatele San Bernardino și Riverside. Fotografii ale animalelor – blana cenușie, urechile mari, spatele cu dungi în formă de cruce – atârnă pe pereții caselor. Statuete cu măgari stau la intrarea în locuințe. Mulți dintre ei primesc chiar nume. Locuitorii pun jgheaburi cu apă pe proprietățile lor întinse, pentru a le potoli setea.

Măgarii au dat buzna chiar și la o nuntă în curte. Ross și Amanda Warner, mirele și mireasa, nu s-au supărat. Ei păstrează acum un indicator „burro crossing” pe proprietatea lor de patru hectare și jumătate.

„Dacă măgarii ar dispărea din acest canion, canionul nu ar mai fi la fel”, a spus domnul Warner.

Nimeni nu știe exact câți măgari trăiesc în zonă, dar o estimare vorbește despre aproximativ 1.000.

Într-o după-amiază din mai, traficul s-a blocat pe un drum cu două benzi din Reche Canyon, când zeci de mașini s-au oprit într-o curbă. O turmă de măgari, nevăzută cu câteva minute înainte, a apărut deodată lângă șosea. Încet și sigur, animalele au făcut exact ceea ce avertizau indicatoarele: au traversat. Șoferii au fost răbdători. Nimeni nu a claxonat.

Reche Canyon este un cartier în mare parte semirural, la 60 de mile est de centrul Los Angelesului, în regiunea cunoscută ca Inland Empire.

Fermele sunt înconjurate de cartiere suburbane mai noi. Este locul în care senzația de oraș se termină și începe cea de țară, un spațiu unde oamenii cresc găini, merg cu motociclete de teren și trag cu arma. Unii dețin cai și merg călare pe dealurile din jur. Șoferii alimentează la una dintre cele două pompe ale singurei benzinării, numită Hitchin Post.

Locuitorii vor să-i protejeze de atacuri

Drumul principal a fost cândva o cărare liniștită și prăfuită, ce șerpuia printre terenuri agricole. Dar, pe măsură ce noi locuințe au apărut pe versanții dealurilor în ultimele decenii, traficul a crescut. Viața în canion se schimbă, devenind mai puțin rurală și mai urbană. Măgarii, care cutreieră aceste străzi și proprietăți de zeci de ani, sunt în prima linie a acestor schimbări. Mașinile se ciocnesc de ei, iar indivizi precum misteriosul „trăgător cu arcul” îi vizează, iar mulți locuitori spun că vor să-i protejeze.

Locuitorii s-au mobilizat prima dată spre finalul anului trecut, după ce comitatul San Bernardino a încheiat un contract cu organizația texană Peaceful Valley Donkey Rescue. Oficialii au spus că măsura era menită să reducă populația de măgari și numărul coliziunilor dintre vehicule și animale. Comitatul a colaborat cu organizația pentru a prinde măgarii și a-i reloca la sanctuarul acesteia din Texas.

Mulți localnici doreau însă ca animalele să rămână aproape și au cerut ca autoritățile să colaboreze cu un grup local. Oficialii comitatului și-au apărat decizia, spunând că au ales organizația din Texas datorită resurselor sale. Rezidenții au circulat petiții online și au umplut sălile ședințelor consiliului comitatului. Au reușit să pună presiune și să anuleze contractul cu Peaceful Valley Donkey Rescue.

Grupul texan relocase deja 256 de măgari înainte ca acordul să fie anulat. „Dacă ne-ar fi lăsat să rămânem o vreme, am fi reușit să ținem numărul sub control”, a spus directorul executiv, Mark Meyers.

Mandy Miller, care locuiește în Reche Canyon de 17 ani, a spus că episodul relocării i-a ajutat pe locuitori „să lege relații într-un mod la care nu te-ai aștepta”. Sunt acum mai conștienți de existența măgarilor. Își împărtășesc sfaturi despre cum să trăiască alături de aceste animale adesea intruzive. De exemplu: scutură o cutie cu boabe uscate pentru a-i alunga (sunetul imită zornăitul amenințător al unui șarpe cu clopoței). Totuși, nu e deloc ușor să ai măgari drept vecini.

„Am un vecin foarte ordonat, căruia nu-i place să aibă bălegar de măgar în fața aleii sau lângă padocurile cailor”, a spus doamna Miller. „Așa că îl iau eu cu lopata, îl arunc la plantele mele și gata.”