Medicii avertizează asupra unui semn discret care ar putea indica dacă antidepresivele funcționează
Un efect secundar frecvent, dar adesea ignorat, al antidepresivelor ar putea oferi medicilor un indiciu neașteptat despre eficiența tratamentului, scrie PsyPost.
Un nou studiu arată că persistența sau intensificarea căscatului la pacienții care iau SSRI (antidepresive care cresc nivelul de serotonină din creier) poate semnala un răspuns slab la terapie, nu doar oboseală.
Un efect secundar neobișnuit, analizat mai atent
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, cunoscuți ca SSRI, se numără printre cele mai prescrise tratamente pentru depresie.
Deși sunt considerați, în general, siguri, aceștia pot provoca efecte secundare fizice, inclusiv o creștere neobișnuită a căscatului.
Cercetătorii subliniază că nu este vorba despre căscatul obișnuit cauzat de somnolență, ci despre un răspuns fiziologic distinct, legat de chimia creierului.
Deși căscatul este de mult timp asociat cu neurotransmițători precum serotonina și dopamina, fenomenul a fost rareori studiat sistematic, pe termen lung, la pacienți psihiatrici.
Până acum, majoritatea informațiilor proveneau din cazuri izolate, lăsând medicii fără repere clare pentru interpretare.
Legătura dintre căscat și evoluția depresiei
Pentru a analiza această relație, cercetători din Turcia au urmărit 150 de adulți diagnosticați cu tulburare depresivă majoră, care nu mai luaseră anterior SSRI.
Participanții au început tratamente standard, precum sertralina, fluoxetina sau escitalopramul, și au completat chestionare privind severitatea depresiei, calitatea somnului și frecvența căscatului.
După o lună, 110 participanți au revenit pentru evaluări de control.
Per ansamblu, căscatul excesiv a crescut la nivelul întregului grup, iar numărul pacienților care au raportat căscat deranjant s-a triplat.
Acest lucru a confirmat că SSRI pot declanșa frecvent acest efect secundar.
Când căscatul devine un semnal de alarmă
Diferențele au apărut atunci când pacienții au fost împărțiți în respondenți și non-respondenți la tratament.
Cei care au înregistrat o ameliorare semnificativă a simptomelor depresive au avut un nivel stabil sau ușor redus al căscatului.
În schimb, pacienții care nu au răspuns bine la tratament au prezentat o creștere accentuată a acestui simptom.
Important este că acest tipar nu a fost legat de îmbunătățirea somnului.
Deși insomnia s-a redus în general, căscatul a fost mai strâns asociat cu alte efecte secundare fizice, sugerând implicarea sistemului nervos autonom, nu doar a oboselii.
Implicații pentru practica medicală
Cercetătorii avertizează că căscatul excesiv este adesea interpretat greșit ca letargie sau sedare, ceea ce poate duce la creșterea inutilă a dozelor de medicamente.
Studiul sugerează contrariul. Căscatul persistent ar putea indica faptul că antidepresivul administrat nu este eficient.
Deși cercetarea s-a desfășurat pe o perioadă de doar o lună și s-a bazat pe autoevaluări, specialiștii consideră că ea evidențiază importanța observării semnalelor fizice subtile.
Monitorizarea atentă a căscatului ar putea ajuta medicii să identifice mai rapid tratamentele ineficiente și să ajusteze terapia mai precis.