Oamenii de știință încearcă să descifreze misterul ciupercilor care provoacă halucinații cu „omuleți liliputani”

Pacienții prezintă un simptom surprinzător: viziuni cu figuri minuscule, asemănătoare cu spiridușii, care merg pe sub uși, se cațără pe pereți și se agață de mobilier. Spitalul tratează sute de astfel de cazuri anual, relatează BBC.

Toți pacienții au un element comun: consumul de Lanmaoa asiatica, un tip de ciupercă care formează o relație simbiontică cu pini în pădurile din zonă și este foarte apreciată ca aliment datorită gustului său umami.

În Yunnan, L. asiatica se vinde în piețe, apare pe meniurile restaurantelor și este consumată în gospodării în sezonul ciupercilor, între iunie și august. Însă este esențial ca aceasta să fie gătită bine; altfel, pot apărea halucinațiile.

„La un restaurant cu fondue de ciuperci, chelnerul a pus un cronometru de 15 minute și ne-a avertizat: «Nu le consumați până nu sună alarma, altfel ați putea vedea oameni miniaturali»”, povestește Colin Domnauer, cercetător la Universitatea din Utah și la Muzeul de Istorie Naturală din Utah, care studiază L. asiatica. „Pare să fie un cunoștință foarte răspândită în cultura locală”, adaugă el.

În afara Yunnan-ului și a câtorva alte regiuni, ciuperca rămâne în mare parte un mister.

„Existau multe relatări despre această ciupercă psihodelică și mulți au încercat să o găsească, dar nimeni nu reușea să identifice specia”, spune Giuliana Furci, micolog și fondatoare a Fundației Fungi, organizație non-profit dedicată documentării și conservării ciupercilor.

Domnauer și-a propus de decenii să descopere misterele acestei ciuperci și să identifice compusul necunoscut responsabil pentru halucinații.

„Halucinații cu spiriduși liliputani”

Domnauer a auzit prima dată despre L. asiatica când era student, de la profesorul său de micologie.

„Mi s-a părut atât de ciudat că ar putea exista o ciupercă care provoacă viziuni de basm, raportate în culturi și epoci diferite”, spune Domnauer. „Am fost perplex și curiozitatea m-a împins să investighez mai mult”.

Literatura științifică a oferit câteva indicii. Într-un articol din 1991, doi cercetători ai Academiei Chineze de Științe au descris cazuri în care persoane din Yunnan, după ce consumaseră o anumită ciupercă, au experimentat „halucinații liliputane”, termen psihiatric pentru percepția unor figuri mici umane, animale sau fantastice.

Termenul provine de la locuitorii micului insule fictive Lilliput din romanul Călătoriile lui Gulliver.

Pacienții vedeau aceste ființe „mișcându-se peste tot”, de obicei mai mult de zece ființe mici în scenă. „Le vedeau pe haine când se îmbrăcau și în farfurii când mâncau”, relatau cercetătorii. Viziunile „erau chiar mai vii cu ochii închiși”.

În anii 1960, Gordon Wasson și Roger Heim, autorul american și botanistul francez care au făcut cunoscute ciupercile cu psilocibină în Occident, au găsit ceva similar în Papua Noua Guinee.

Căutau o ciupercă despre care un grup de misionari afirmase cu 30 de ani înainte că provoca „nebunie” în rândul localnicilor, fenomen pe care un antropolog l-a numit ulterior „nebunia ciupercilor”.

Fără să știe, ceea ce au descoperit seamănă surprinzător cu relatările actuale din China. Colectaseră specimene suspecte și le trimiseseră chimistului elvețian Albert Hofmann, descoperitorul LSD-ului, pentru analiză. Însă Hofmann nu a reușit să identifice vreo moleculă relevantă. Echipa a concluzionat că poveștile erau probabil relatări culturale, fără bază farmacologică, și nu s-au făcut alte investigații.

Abia în 2015 cercetătorii au descris și denumit oficial L. asiatica, încă fără detalii despre proprietățile sale psihoactive.

Un drum al descoperirilor

Primul obiectiv al lui Domnauer a fost să confirme identitatea reală a speciei. În 2023, a călătorit în Yunnan în sezonul de vârf al ciupercilor și a vizitat piețele locale, întrebând vânzătorii ce ciuperci „fac să vezi oameni miniaturali”. A cumpărat ciupercile indicate, printre râsete, și le-a dus la laborator pentru secvențierea genomului. Analizele au confirmat identitatea L. asiatica.

Într-un studiu în curs de publicare, extractele chimice ale ciupercilor au produs modificări comportamentale la șoareci, similare cu cele observate la oameni: hiperactivitate urmată de un lung stupor în care se mișcau foarte puțin.

Domnauer a vizitat și Filipine, unde auzise despre o ciupercă care provoca simptome asemănătoare cu cele din China și Papua Noua Guinee. Ciupercile colectate aveau aspect ușor diferit – mai mici și roz pal – dar analizele genetice au confirmat că era aceeași specie.

În decembrie 2025, mentorul lui Domnauer a călătorit și în Papua Noua Guinee pentru a căuta ciupercile menționate în rapoartele istorice, dar nu a găsit niciuna, așa că misterul persistă.

„Ar putea fi aceeași specie, ceea ce ar fi surprinzător, pentru că Papua Noua Guinee nu împărtășește de obicei specii cu China și Filipine”, spune Domnauer. „Sau ar putea fi o specie diferită, ceea ce ar fi și mai interesant din punct de vedere evolutiv”.

Aceasta ar însemna că efectele liliputane s-ar fi dezvoltat independent în diferite specii din colțuri complet diferite ale lumii.

Efecte neobișnuit de lungi

Există precedente pentru acest fenomen în natură. Cercetători din laboratorul lui Domnauer au descoperit recent că psilocibina, molecula psihodelică din ciupercile halucinogene, a evoluat independent în două tipuri de ciuperci aflate la distanță evolutivă mare. Însă, în cazul L. asiatica, nu psilocibina este responsabilă pentru efectul liliputian, afirmă Domnauer.

El și echipa sa încă încearcă să identifice compusul chimic responsabil pentru halucinațiile provocate de L. asiatica. Testele actuale sugerează că probabil nu are nicio legătură cu vreun alt compus psihedelic cunoscut.

Pentru început, efectele pe care le produce sunt neobișnuit de lungi, cu o durată cuprinsă între 12 și 24 de ore, iar în unele cazuri este necesară chiar și o spitalizare de până la o săptămână. Datorită duratei extraordinar de lungi a acestor efecte și posibilității apariției unor efecte secundare prelungite, precum delirul și amețelile, Domnauer nu a testat încă ciupercile crude.

Aceste călătorii halucinogene atât de intense ar putea explica de ce în China, Filipine și Papua Noua Guinee nu pare să existe tradiția de a căuta în mod deliberat L. asiatica pentru efectele sale psihoactive, potrivit descoperirilor lui Domnauer.

„Era consumată întotdeauna ca aliment”, spune Domnauer, iar halucinațiile erau un efect secundar neașteptat.