Impozitul pe milă / Părintele Dan Damaschin, cunoscut în toată țara pentru Depozitul Faptelor Bune, are de plătit un impozit uriaș

Cunoscut în toată țara pentru „Depozitul faptelor Bune”, proiectul său de ajutorare a famiililor vulnerabile, a orfanilor și, în general, a celor aflați în suferință, părintele Dan Damaschin a postat miercuri un mesaj cutremurător pe contul său de socializare, după ce o hârtie primită de la ANAF îi aducea la cunoștință că are de plătit 17.000 de lei impozit pe proprietatea „Depozitul Faptelor Bune”.

Construit mai degrabă ca un apel moral decât ca o reclamație administrativă, mesajul părintelui Damaschin aduce centrul de greutate pe copii, mame sărace și familii vulnerabile.

„Să impozitezi mila”

Vorbim de un spațiu non-comercial, un spațiu care nu produce profit material, ci care doar se concentrează pe a ajuta oameni în nevoie.

„Dragilor, zilele trecute mi-a venit impozitul pe Depozitul Faptelor Bune. Da, ați citit bine. Locul unde depozităm hăinuțe pentru copii, alimente pentru mame, lemne pentru familiile care îngheață iarna. Un spațiu unde nu se vinde nimic, nu se câștigă nimic, nu se face profit. Doar se adună ajutor pentru cei care nu mai au nimic.

Știți cât avem de plătit? 17.000 de lei. Nici mai mult, nici mai puțin. Cum vi se pare? Mie, sincer, mi se pare o absurditate dureroasă. O formă de orbire să pui taxă pe sărăcie. Să impozitezi mila, să ceri bani pentru un loc unde se țin hainele unor copii care nu au ce îmbrăca, mâncarea unor mame care nu au ce pune pe masă și lemnele unor familii care altfel ar dormi în frig”, scrie părintele.

„Hârtia nu mai vede omul”

Sentimentul nedreptății este cu atât mai pronunțat, cu cât această plată vine peste un efort de caritate, generat de compasiunea pur omenească. Nu vorbim, deci, de bani, ci de o fractură dintre sens și sistem, o disonanță care produce indignare.

„Nu este un depozit comercial. Este un depozit al durerii, al nevoii, dar și al speranței. Este locul unde ajung donațiile voastre, jertfa voastră, bunătatea voastră. Da, dragilor, am ajuns vremuri grele. Vremuri în care hârtia nu mai vede omul, iar legea nu mai face diferența între profit și supraviețuire.

Nu mă plâng pentru mine. Mă doare pentru copiii care depind de acest loc. Pentru mamele care știu că, atunci când nu mai pot, există un depozit unde cineva le-a pus deoparte o haină, o pungă de făină, câteva lemne.

Vom plăti și acest impozit. Așa cum am plătit mereu. Dar n-am putut să tac. Pentru că tăcerea ar însemna să acceptăm că e normal să fie așa. Și nu e normal. Dacă un stat ajunge să taxeze fapta bună, atunci e limpede că singura soluție rămâne omul, inima, solidaritatea, credința.

Noi mergem mai departe. Cu sau fără taxe. Pentru că foamea copiilor nu așteaptă facturi plătite. Și nici frigul nu ține cont de impozite. Dumnezeu să ne țină oameni”, scrie părintele.

Părintele Dan Damaschin a pornit acest proiect de ajutorare a celor fără ajutor ca un răspuns uman la indiferența statului.

Părintele a făcut în mod constant un efort supraomenesc de a strânge toate cele necesare pentru multele familii pe care le are în grijă.

Foarte mulți oameni s-au coagulat în jurul eforturilor sale filantropice (cu bani, materiale de construcții, medicamente, etc…) și a reușit, doar concentrându-se pe misiunea sa socială, să demonstreze că, într-o lume în care oamenii și-au pierdut umanitatea, există totuși o moleculă de speranță.