Generalul (r) Dan Grecu: Armata a suferit „groaznic” din lipsa investițiilor / Este esențial ca achizițiile militare ale României să fie produse local

Invitat la podcastul Frontier Defense (Ep. 4), găzduit de G4Media.ro, acesta a subliniat că înzestrarea a devenit o necesitate critică și a demontat dezinformările privind achiziția de armament vechi prin programul european SAFE. Grecu a tras un semnal de alarmă privind eșecul României de a localiza producția militară — spre deosebire de modelul polonez — și a explicat de ce flancul sud-estic rămâne vulnerabil fără o apărare de coastă solidă la Marea Neagră.

„Realitatea este că Armata României a suferit groaznic din punctul de vedere al înzestrării după 1989. Nu că înainte de ’89 ar fi fost super-tehnologie, dar măcar exista cantitate. Mulți ani de zile, înzestrarea a avut o parte foarte mică din bugetul apărării. În general am avut bani pentru personal, cheltuieli de personal, bani puțini pentru mentenanță la ceea ce exista și și mai puțin pentru înzestrare”, a declarat Grecu. El a adăugat că „orice se achiziționează este bun” și că, în situația actuală a Armatei Române, „orice buget alocat înzestrării este necesar”.

Invitatul a demontat dezinformările care circulă în mediul online, potrivit cărora România cumpără, cu banii împrumutați prin mecanismul SAFE, armament vechi sau depășit. „Nu sunt vechi. Din acest punct de vedere nu sunt de acord. În primul rând, să spunem ce înseamnă vechi. Poți să folosești un echipament militar apărut acum 20-30 de ani. Cam aceasta este durata de viață normală a unui echipament. Dar acest lucru nu înseamnă că acel echipament nu evoluează în timp”, a explicat Dan Grecu.

„Din ceea ce am văzut eu pe listă, tot ce este acolo reprezintă opțiuni bune”, a adăugat el.

Industria națională de apărare: „O problemă de securitate națională”

România trebuie să producă o mare parte din tehnica militară achiziționată pe plan local, deoarece acest demers permite redresarea industriei naționale de apărare. Totodată, inovațiile militare ajung ulterior în sectorul civil și susțin progresul economic, potrivit generalului. Starea actuală a industriei de apărare din România reprezintă o problemă critică de securitate națională, potrivit lui Grecu, care a subliniat necesitatea autonomiei în fața constrângerilor furnizorilor externi.

„Este clar că este o problemă de securitate națională. Este bine să ai lucrul tău. În situația în care depinzi de altul ca furnizor, și acela are constrângerile lui, poate să fie în aceeași situație ca tine”, a declarat Grecu în cadrul podcastului. Instrumente financiare precum SAFE sunt un sprijin pentru industria locală, dar nu reprezintă un catalizator miraculos, deoarece principala problemă este lipsa unei strategii eficiente de localizare a producției, conform generalului.

Invitatul critică diplomația politică și economică pentru eșecul de a impune condiții prin care tehnica militară achiziționată să fie produsă în România. „Diplomația politică și cea economică nu au găsit formele prin care să aducă producția în România. Cu cei cu care facem contracte ar trebui să stabilim condițiile în care produsele respective, indiferent că sunt tancuri sau avioane, să fie făcute în România cu participarea industriei naționale. Dacă fabrica rămâne sub sigla companiei care investește, în cazul unui conflict, aceasta nu va pleca din România. Fabrica va rămâne aici”, a explicat Grecu.

O variantă pentru revigorarea industriei locale de apărare ar putea fi parteneriatul public-privat. De exemplu, proiectul VLAH, primul vehicul blindat 4×4 conceput în România după Revoluție, a fost realizat prin parteneriatul dintre compania privată BlueSpace Technology și Uzina Automecanică Moreni, o filială a companiei de stat Romarm. „Poate să fie parteneriat public-privat, poate să fie numai privat”, a punctat Dan Grecu.

Generalul spune că investițiile în tehnologia și în industria militară sunt benefice pentru întreaga societate. „Tot ceea ce s-a folosit în sistemul militar a fost ulterior difuzat în societatea civilă și în industrie. Ceea ce era o frână bună la un camion militar a devenit o super-frână la camioanele civile. Alte exemple includ sistemul de poziționare globală GPS, care a apărut inițial tot în domeniul militar”, a adăugat invitatul.

Deși scumpe, investițiile în tehnică militară aduc beneficii. „Armamentele și munițiile sunt scumpe peste tot. Dar gândește-te câtă dezvoltare economică și cât progres tehnologic îți aduc”, a adăugat Grecu.

„Dronizarea” câmpului de luptă și achizițiile României

Generalul remarcă o „dronizare” a câmpului de luptă în Ucraina, unde drone ieftine (FPV) pot neutraliza tancuri grele, de milioane de dolari. România are o lipsă de experiență în acest domeniu și ar trebui să colaboreze cu vecinii ucraineni pentru instruire, potrivit lui Grecu. De exemplu, România a pus doar 70 de muniții de tip loitering (drone kamikaze) pe lista de achiziții SAFE.

„Când vorbim de utilizarea în Ucraina a 1.000.000 de drone într-un an, cifra pare a fi foarte mică. Realitatea din cei patru ani de război ruso-ucrainean a arătat o dronizare a câmpului de luptă”, a afirmat generalul.

Amenințările asimetrice și războiul hibrid

Întrebat dacă investim suficient în combaterea amenințărilor asimetrice și a războiului hibrid, mai ales la Marea Neagră, generalul subliniază că nu investim suficient nici măcar în „războiul clasic”. Deși nu există o definiție unanimă a războiului hibrid la nivel NATO, acesta include tot ce este non-cinetic: atacuri cibernetice, propagandă și blocaje economice (precum închiderea unor zone din Marea Neagră de către Rusia). „Nici la nivelul Alianței și nici la nivelul UE nu poți acoperi toate aceste forme de război non-cinetic”, a precizat Dan Grecu.

Atacurile hibride nu sunt o amenințare viitoare pentru România, ci o realitate prezentă, iar țara noastră este o țintă activă a acestui tip de conflict non-militar, în opinia Alinei Bârgăoanu, profesor universitar și expert în comunicare și combaterea dezinformării. Ea a făcut această afirmație într-un episod anterior al podcastului Frontier Defense.

Flancul nord-estic vs. flancul sud-estic

Generalul a confirmat în podcast că se acordă o atenție mai mare flancului nord-estic (Marea Baltică) decât celui sud-estic. Recent, ministrul apărării Radu Miruță a solicitat NATO o misiune la Marea Neagră. „Se acordă mai mare atenție flancului nord-estic decât flancului sud-estic al Alianței, în condițiile în care, prin aderarea Finlandei și a Suediei, Marea Baltică este aproape o mare NATO”, a afirmat invitatul.

Marea Neagră este un spațiu dificil deoarece investițiile în forțele navale române au întârziat, iar Convenția de la Montreux restricționează staționarea navelor NATO care nu aparțin țărilor riverane, a mai spus generalul. Pentru această regiune, soluția strategică este întărirea apărării de coastă prin rachete antinavă, artilerie și drone, pentru a interzice accesul inamic spre litoral, crede Grecu.

„De aceea eu cred că, pe lângă ceea ce ne propunem să facem pentru forțele navale, trebuie să acordăm o foarte mare atenție capabilităților de interzicere a accesului dinspre mare spre litoral. Aici un rol extraordinar va avea apărarea de coastă în toate formele: rachete antinavă, artilerie, drone și altele”, a spus invitatul.

Vulnerabilitățile României și Portul Constanța

Potrivit invitatului, printre vulnerabilitățile României se numără lipsa unei flote capabile să apere interesele economice, precum exploatările de gaze sau petrol, dar și necesitatea dezvoltării rapide a Portului Constanța pentru a nu pierde relevanța economică în fața altor porturi, precum cele din Bulgaria.

„O altă vulnerabilitate legată tot de Marea Neagră este posibilitatea ca, dacă nu ne mișcăm rapid să dezvoltăm capacitățile portuare, în special în Portul Constanța, să apară curând alte porturi care să preia o mare parte din flux. Efectele sunt economice. Litoralul românesc se poate apăra relativ ușor din punct de vedere militar. Mă refer aici doar la impactul economic. Ocolirea Constanței în favoarea altui port produce deja efecte în cascadă din punct de vedere economic”, a explicat generalul.

Impactul conflictelor externe și sistemul Patriot

Notă: Episodul a fost înregistrat cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, după atacarea Iranului de către SUA și Israel.

Întrebat ulterior dacă conflictul va afecta aprovizionarea României cu anumite echipamente, generalul a spus că livrarea interceptorilor pentru sistemul de producție americană Patriot va fi întârziată. Sistemul de apărare aeriană este piesa de rezistență a protecției spațiului aerian al țării.

„Ideea este următoarea. Americanii au o capacitate de producție de 650 – 700 de interceptori pe an. Încearcă să o mărească cu 100 anul viitor și să ajungă la 2.000 pe an până în 2031. Avem de-a face cu o disponibilitate redusă”, a declarat acesta.

Generalul a spus că SUA își vor asigura „în mod sigur” stocuri, atât din producție, cât și prin transferuri. „Nu știm cât vor consuma în Iran”, a adăugat Grecu. El a precizat că interceptorii sunt utilizați în special împotriva rachetelor balistice. „Concluzia este că aprovizionarea noastră și a altora va fi întârziată”, a mai declarat generalul.

Viitorul NATO și lecții din Ucraina

Generalul este optimist în ceea ce privește viitorul NATO, despre care crede că va rezista tensiunilor geopolitice actuale. Deși Europa trebuie să își asume o pondere mai mare în cheltuieli și forțe, sprijinul american (umbrela nucleară, sateliții) rămâne indispensabil.

Totodată, Articolul 5 își păstrează caracterul descurajator în ciuda tensiunilor dintre membrii NATO, fiind dublat de clauza de apărare reciprocă din Tratatul de la Lisabona: „Este un element de descurajare și își va păstra acest caracter.”

Una dintre lecțiile pe care le putem învăța din războiul din Ucraina este necesitatea pregătirii populației, teritoriului și economiei pentru apărare. „Prima lecție este că trebuie să fii pregătit pentru apărare. Aceasta înseamnă forțe armate, indiferent că sunt combatante sau de sprijin. Înseamnă pregătirea populației, a teritoriului și a economiei”, a explicat Grecu.

Despre Rusia, generalul consideră că, deși are ambiții mari, capacitatea ei pentru un război convențional împotriva NATO este limitată de rezultatele modeste din Ucraina: doar 20% teritoriu ocupat în patru ani.