De ce funcționează mai bine medicamentele pentru obezitate la unele persoane

Studiul a identificat o variantă genetică asociată cu o pierdere în greutate mai mare în cazul medicamentelor pentru obezitate din clasa GLP-1. Totodată, s-au mai descoperit și alte variante legate de un risc crescut de efecte secundare gastrointestinale, inclusiv greață și vărsături.

Studiul a fost publicat joi, în revista Nature, și este bazat pe datele a aproape 28.000 de utilizatori ai serviciului de testare ADN 23andMe.

Autorii cercetării au analizat sute de mii de variații genetice pentru a identifica posibile corelații între ADN-ul participanților, eficiența tratamentului și reacțiile adverse raportate.

Rezultatele arată că persoanele care au o copie a unei anumite variante a genei receptorului GLP-1 au slăbit, în medie, cu 0,76 kg mai mult în decurs de opt luni de tratament decât cele fără această variantă. Cei care au două copii au pierdut aproximativ 1,5 kg în plus.

Cercetătorii au identificat și două variante genetice asociate cu o probabilitate mai mare de efecte secundare: una crește riscul de vărsături cu 57%, iar alta crește riscul de greață cu 36%.

De asemenea, o variantă în gena receptorului GIP a fost asociată cu un risc cu 83% mai mare de vărsături în cazul medicamentului tirzepatidă.

Deși efectele genetice sunt relativ modeste, specialiștii spun că descoperirile sunt importante pentru înțelegerea variațiilor individuale în răspunsul la tratament. Dar, nu sunt încă suficient de puternice pentru a ghida deciziile clinice.

„Există o serie de factori care pot influența pierderea în greutate, dintre care genetica este doar o componentă”, au precizat cercetătorii implicați în studiu.