Deficitul comercial la preparatele din fructe și legume a coborât la 513 mil. euro în 2025, prima scădere din ultimul deceniu

Scăderea nu a fost însă determinată de o explozie a exporturilor, ci mai degrabă de reculul importurilor, care au coborât cu 5%, pe fondul unui consum mai redus. România continuă să exporte anual preparate din fructe și legume de peste 130 de milioane de euro, însă acest avans nu a fost suficient pentru a echilibra balanța comercială.

Categoria preparatelor din fructe și legume – care include conserve, bulion, murături, dulceață, compoturi sau legume congelate – este a patra cea mai importantă din punctul de vedere al valorii importurilor. În ultimii zece ani, atât importurile, cât și deficitul comercial din acest sector s-au dublat, pe fondul lipsei unei producții interne capabile să acopere cererea.

Cele mai importate produse sunt legumele preparate, congelate sau necongelate, care cumulat reprezintă peste 40% din totalul importurilor din această categorie. Totodată, conservele de fructe vin puternic din urmă. În 2024, circa 23% din importurile de preparate din fructe și legume au fost reprezentate de fructe și alte părți comestibile de plante preparate sau conservate, precum fructe congelate, piureuri sau compoturi.

Pe rafturile magazinelor locale ajung tot mai multe produse din import – de la mazăre congelată din Polonia și spanac ambalat în Belgia, până la bulion realizat din concentrat de tomate provenit din afara Uniunii Europene. Pe fondul diversificării consumului și al presiunii pe preț, produsele de import câștigă teren în fața celor fabricate local.

Unul dintre motivele principale pentru care România rămâne dependentă de importuri este lipsa capacităților de procesare. Deși există producție locală de fructe și legume, inclusiv în anii cu supraproducție sezonieră, infrastructura industrială nu este suficient dezvoltată pentru a transforma această materie primă în produse cu valoare adăugată. În piață există doar câțiva jucători mari care reușesc să intre constant în marile lanțuri de magazine, în timp ce restul producătorilor operează la scară mică.

În plus, producătorii locali se confruntă cu costuri ridicate, un sezon de producție mai scurt și mai puține spații protejate comparativ cu state precum Turcia, Grecia, Spania sau Polonia. Investițiile în procesare rămân limitate, în ciuda unor proiecte aflate în derulare prin programul INVESTALIM, ale căror efecte ar urma să se vadă în anii următori.