Istoricul Marius Diaconescu: Noua putere de la Budapesta va juca la două capete și nu va renunța la avantajele în relația cu Moscova

Potrivit istoricului, noul lider politic, Péter Magyar, va beneficia de o relație mai relaxată cu Bruxelles-ul și de o posibilă deblocare a fondurilor europene pentru Ungaria, însă nu va renunța la avantajele construite în relația cu Moscova, inclusiv la prețul preferențial pentru gazele rusești.
În opinia istoricului, noua putere de la Budapesta va „juca la două capete”, continuând, în esență, o parte din direcțiile de politică externă ale fostului executiv.
Marius Diaconescu consideră că nu vor exista procese de amploare împotriva marilor figuri din cercul de putere al lui Viktor Orbán, invocând lipsa unei tradiții în condamnarea corupției la nivel înalt și absența unor instituții juridice complet neutre în Ungaria. El apreciază că apropiații fostului premier se vor adapta rapid noii realități politice.
În analiza sa, istoricul afirmă că România ar putea pierde un avantaj de imagine la nivel european, în condițiile în care nu se va mai putea prezenta în contrast cu „Ungaria lui Viktor Orbán”, percepută până acum drept exemplul negativ din regiune. Această schimbare ar putea influența inclusiv poziționarea Bucureștiului în discuțiile privind finanțările europene.
Referitor la dosarele sensibile din regiune, Diaconescu susține că Péter Magyar nu va abandona condiționarea sprijinului pentru Ucraina de acordarea unor drepturi suplimentare minorității maghiare și de menținerea livrărilor de produse petroliere rusești prin conducta Drujba. În opinia sa, se va modifica mai degrabă tonul discursului, nu și fondul politicii.
Viktor Orban în opoziție, discurs și mai radical
Istoricul estimează și că Viktor Orbán își va radicaliza discursul naționalist din opoziție, cu atacuri nu doar la adresa Uniunii Europene, ci și a Ucrainei și României. Totodată, el apreciază că liderul UDMR, Kelemen Hunor, va rămâne în fruntea formațiunii, în ciuda susținerii deschise acordate lui Orbán, pe motiv că reprezintă în continuare un factor de echilibru în politica românească.
În final, Marius Diaconescu ridică semne de întrebare cu privire la natura reală a schimbării de putere de la Budapesta, sugerând că abia peste câțiva ani se va putea spune dacă este vorba despre o alternanță autentică sau despre o schimbare „regizată”, menită să deblocheze relațiile Ungariei cu Uniunea Europeană.
El mai afirmă că unul dintre puținii politicieni care ar putea plăti prețul acestei tranziții este ministrul de Externe Péter Szijjártó.
