Reacția specialiștilor din piață după ce instanța supremă a decis că dreptul de deducere al TVA nu se prescrie. „Este o decizie neașteptat de bună pentru mediul de afaceri”

Pentru firmele care au litigii cu Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) pentru deducerea TVA, efectul deciziei ÎCCJ de luni este direct și obligatoriu, explică specialiștii din piață.

Argumentele judecătorilor

Conform deciziei ÎCCJ, mult așteptate de mediul de afaceri. price contribuabil român – persoană fizică sau juridică –  care are de reportat sume de TVA pe care le-a plătit și pe care nu le poate compensa cu TVA datorat poate să facă acest lucru ulterior, până la încetarea activității, fără a i se putea opune prescripția

Dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în decontul de TVA aferent perioadelor fiscale ulterioare nu este prescriptibil, a decis luni Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, compus din 25 de judecători ai instanței supreme, reunit pentru a da o interpretare unitară privind aplicarea art 147 indice 3 din Codul fiscal.

„Decizia aplică principiile constituționale ale fiscalității și ține seama de natura continuă, ciclică lunară a raportului balanței de TVA și asigură astfel egalitatea de tratament între contribuabil și organul fiscal, dând o expresie concretă drepturilor contribuabilului.”, arată ÎCCJ în comunicatul transmis.

Potrivit Codului de procedură civilă, decizia ÎCCJ este definitivă și obligatorie, după publicarea în Monitorul Oficial.

Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, și atunci se poate aplica din acel moment.

„Practica judiciară a fost neunitară”

„Cauzele similare aflate pe rolul instanţelor la data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care soluţionarea acestora depinde de dezlegarea problemelor de drept ce fac obiectul recursului în interesul legii, pot fi suspendate până la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, conform alin. (4). Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese”, potrivit prevederilor citate.

„Decizia ÎCCJ vine în contextul mult-disputat al cererilor de rambursare de TVA depuse de contribuabili și cărora organul fiscal le opune excepția prescripției. De-a lungul timpului, practica judiciară a fost neunitară, în sensul că doar o parte a considerat că simpla reluare prin decontul de TVA a soldului de TVA de rambursat întrerupea curgerea termenului de prescripție ajungând, în fapt, la o imprescriptibilitate a dreptului de rambursare. Chiar și în ceea ce privește instanțele care au avut până acum această abordare, o parte dintre soluțiile jurisprudențiale făceau distincție între situația în care contribuabilul a încetat activitatea ulterior înregistrării soldului de TVA deductibil și cea a contribuabililor care colectau TVA, chiar și într-un cuantum nesemnificativ, cu care operau compensarea parțială a soldului de TVA deductibil. Sunt de văzut motivele pentru care ICCJ a îmbrățișat abordarea imprescriptibilității și dacă există situații în care ne putem în continuare afla într-o excepție de la această interpretare”, a explicat pentru Mediafax avocatul Luisiana Dobrinescu, partener la Dobrinescu Dobrev SCA.

„Este o decizie neașteptat de bună pentru mediul de afaceri. Așa cum ANAF-ul are grijă să notifice constant în privința datoriilor, tocmai ca să nu intervină prescripția, la fel și contribuabilul, prin declarațiile de TVA lunare, arată că are de recuperat sume din TVA. Privit așa, decizia ICC reflectă, în oglindă, faptul că declarațiile lunare depuse de către contribuabil sunt similare din punct de vedere juridic cu notificările ANAF, iar acest fapt face ca prescripția să nu intervină. Deducerea este regula, refuzul este excepția și trebuie justificată prin fraudă sau neîndeplinirea condițiilor de fond, nu prin termene procedurale opuse formalist”, explică Dr. Cornelia Năstase, consultant fiscal, CEO CC Tax Advisory.

Potrivit specialistului, decizia se încadrează fără probleme în arhitectura Directivei 2006/112/CE, în cadrul căreia articolele 167-168 consacră dreptul de deducere ca element fundamental al sistemului comun, iar articolul 183 lasă statelor membre opțiunea între rambursarea excedentului sau reportarea lui în perioadele următoare.

„România a ales mecanismul reportării prin art. 303 Cod fiscal (fostul art. 147^3). Principiul neutralității fiscale, consacrat constant de CJUE, impune ca taxa aferentă intrărilor să fie recuperată integral dacă cerințele de fond sunt îndeplinite. ÎCCJ dă exact această expresie: o dată ce dreptul s-a născut și a fost înregistrat corect în decont, simpla operațiune tehnică de rulare a soldului negativ în decontul următor nu poate fi anulată prin prescripție. Pentru firmele care au litigii cu ANAF pe TVA, efectul RIL este direct și obligatoriu. Acestea trebuie să invoce decizia ca temei în contestație, în întâmpinare sau în concluzii scrise. Pentru dosarele aflate pe rolul curților de apel sau ÎCCJ, se poate depune notă scrisă suplimentară imediat după publicarea în Monitor a considerentelor”, a precizat explică Dr. Cornelia Năstase.