Povestea neștiută a „rutei 66” la 100 de ani de când există faimoasa șosea

Într-un centru comercial de mici dimensiuni din suburbia orașului Tulsa funcționează restaurantul Nātv, deschis în 2022, unde preparatele pe bază de bizon sunt o specialitate. Interiorul este decorat cu ierburi native din Marile Câmpii (Great Plains), boabe de ienupăr și topinambur (sunchokes). Chef Jacque Siegfried, de origine Shawnee, explică faptul că există un gol culinar pe care încearcă să-l acopere, notează BBC.

„Încă este foarte greu să găsești restaurante ale nativilor americani prin zonă”, spune aceasta.

Restaurantul este situat la doar câțiva kilometri de Route 66, una dintre cele mai emblematice șosele din Statele Unite, care împlinește 100 de ani. Articolul urmărește traseul spre vest, din Oklahoma până în New Mexico, din perspectiva comunităților indigene care au trăit de-a lungul acestuia.

Mai mult de jumătate din Route 66 traversează sau se întinde de-a lungul unor teritorii autonome ale nativilor americani, numite uneori Indian Country (zone administrate de triburi). Cu toate acestea, afacerile deținute de indigeni rămân rare de-a lungul traseului.

Acest context a determinat deschiderea restaurantului Nātv. Inspirându-se din pregătirea culinară clasică franceză și din moștenirea Shawnee, Siegfried creează preparate care „aduc în prim-plan mâncarea indigenă și ingredientele locale”.

Printre preparate se numără o tocăniță servită alături de fry bread (pâine prăjită tradițională a nativilor americani), realizată folosind ingrediente din metoda „Three Sisters” (Cele trei surori), o tehnică agricolă în care porumbul, fasolea și dovleacul sunt cultivate împreună pentru a susține solul și comunitățile.

„Acest tip de cultivare este o parte importantă din istoria noastră culinară. Am pierdut multe dintre tradițiile alimentare și este nevoie de efort pentru a le recupera”, explică aceasta.

O altă perspectivă asupra Route 66

Potențialul turismului indigen de-a lungul Route 66 a fost mult timp ignorat, însă situația începe să se schimbe. Cu o nominalizare la premiile James Beard, Siegfried contribuie la promovarea bucătăriei indigene.

„Route 66 nu înseamnă doar indicatoare și nostalgie. Este locul unde oamenii indigeni își spun acum propriile povești”, afirmă Sherry L. Rupert.

Traseul de 2.448 de mile (3.940 km), care leagă Chicago de Santa Monica Pier (debarcader din Los Angeles), include numeroase referințe vizuale la cultura indigenă, precum magazine în formă de tipie, stâlpi totemici din beton sau statui reprezentând căpetenii.

Cu toate acestea, aceste reprezentări kitsch nu reflectă vocile celor 25 de națiuni tribale pe care le traversează drumul. În acest context, apare o mișcare care urmărește corectarea stereotipurilor și promovarea unor experiențe autentice.

American Indigenous Tourism Association (AIT) a lansat un ghid gratuit, „American Indians & Route 66”, care evidențiază diversitatea culturilor indigene. Printre atracțiile incluse se numără Hopi Arts Trail din Arizona și powwow-ul anual din Oklahoma (festival tradițional cu muzică, dans și competiții).

Potrivit CEO-ului AIT, Sherry L. Rupert, interesul pentru turismul condus de comunități indigene este în creștere.

„Primeam frecvent întrebări despre termenii corecți și comportamentul acceptabil. Așa că am creat 15 reguli de conduită”, explică aceasta.

Printre reguli se numără interdicția de a filma ceremoniile din Pueblos (comunități indigene) din New Mexico și Arizona.

„Dacă un turist nu știe acest lucru, ar putea fi surprins să i se confişte telefonul”, adaugă Rupert.

Dincolo de stereotipuri

First Americans Museum din Oklahoma City a fost deschis în 2021, după 15 ani de construcție. Muzeul prezintă istoria celor 39 de națiuni tribale recunoscute federal din stat. Vizitatorii sunt ghidați prin expoziții care analizează inclusiv legătura dintre Route 66 și Trail of Tears (deportarea forțată a populațiilor indigene între 1830 și 1850).

În cadrul muzeului sunt expuse și obiecte care reflectă stereotipuri istorice, precum costume Pocahontas sau figurine caricaturale.

„Multe dintre aceste reprezentări ne ridiculizează. În trecut nu puteam să ne facem auziți, dar acum putem”, explică Summer Mitchell.

Expozițiile contemporane urmăresc să recupereze aceste narațiuni și să ofere o perspectivă autentică asupra culturii indigene.

„Este vorba despre a contesta ideile preconcepute, astfel încât vizitatorii să plece cu mai mult respect pentru triburi”, adaugă aceasta.

Recuperarea identității culturale

Pe măsură ce traseul continuă spre vest, articolul ajunge în Albuquerque, New Mexico, unde Indian Pueblo Cultural Center, deschis în 1976, prezintă cultura celor 19 triburi Pueblo. Un preparat tradițional menționat este tocănița de chile verde, realizată cu ardei cultivați de generații de comunitățile Pueblo și servită în mod tradițional la sărbători.

Expozițiile centrului prezintă practici spirituale, agricultură în condiții aride, arhitectură adobe și revolta Pueblo din 1680 împotriva colonizatorilor spanioli. Anthony Tekala explică impactul Route 66 asupra economiei indigene.

„Ceramica era făcută pentru depozitarea apei sau a semințelor. Dar, după apariția căii ferate și a Route 66, artiștii Pueblo au început să creeze obiecte mai mici, ușor de transportat.”

Aceste obiecte au devenit suveniruri și ambasadori culturali.

„Dacă cineva ducea acasă un astfel de obiect și îl arăta altora, era ca o reclamă din vorbă în vorbă”, spune el.

În spațiul exterior, dansuri tradiționale precum Buffalo Dance sunt interpretate, simbolizând respectul față de natură și echilibrul ecosistemului.

„Bizonul s-a sacrificat pentru ca oamenii să poată trăi. Dansul este despre respect și despre faptul că facem parte dintr-un ecosistem mai mare”, explică Tekala.

În final, este subliniată ideea că Route 66 nu mai este doar un simbol al nostalgiei americane, ci și un spațiu în care comunitățile indigene își recuperează și își spun propriile povești.