Cele trei vârste ale traumei: când s-a întâmplat contează mai mult decât ce s-a întâmplat
Studiul a fost coordonat de Laura Cancedda și Valter Tucci de la Institutul Italian de Tehnologie din Genova. Echipa a expus modele animale la stres intens în patru etape distincte: prima copilărie, copilărie, adolescență și vârsta adultă tânără. Abordarea a integrat neuroștiințe, proteomică avansată și psihiatrie clinică, conform La Stampa.
Concluzia: un eveniment traumatic programează specific și durabil comportamentul și biochimia cerebrală, în funcție de momentul în care este trăit.
„Comportamentele inadaptate induse de stres persistă în timp și nu depind de intervalul dintre expunere și evaluare”, explică Cancedda.
Semnăturile comportamentale ale traumei
Cercetătorii au identificat tipare clare. Traumele din prima copilărie duc la izolare socială pronunțată. Cele din copilărie generează ulterior dificultăți de concentrare. Adolescența traumatică produce trăsături de agresivitate și dorință de dominare. Trauma trăită la vârsta adultă tânără se manifestă predominant prin simptome depresive.
Anxietatea este singura trăsătură comună tuturor vârstelor, nespecifică unei anumite etape.
Confirmare și în date clinice umane
Echipa a analizat datele a 72 de pacienți ai Institutului Gaslini care au suferit traume precoce. Rezultatele confirmă tiparele observate în laborator.
Traumele din prima copilărie sunt asociate cu tendințe schizoide.
Cele din copilărie, cu trăsături paranoice sau obsesive.
Adolescența traumatică se corelează cu personalități narcisiste sau antisociale.
„Creierul uman urmează traiectorii de dezvoltare universale care, dacă sunt întrerupte, duc la rezultate potențial previzibile”, concluzionează Tucci.
O speranță terapeutică concretă
Studiul a identificat o alterare specifică a proteinei BDNF, esențială pentru plasticitatea neuronală, la subiecții traumatizați la vârsta adultă tânără.
Cercetătorii au folosit larotrectinibul, un medicament aprobat în oncologie, pentru a inversa efectele. Rezultatul: recuperarea deficitelor sociale și depresive la modelele animale traumatizate în acea fază specifică.
Speranța este că, știind momentul traumei, să se ajungă la tratamente personalizate pentru tulburări psihiatrice rezistente.