Cazul Bihor și fisurile din sistem: Cum se mută îngrijirea vârstnicilor în afara monitorizării statului?

Schimbările legislative din 2024, introduse după cazul „azilelor groazei”, au dus la înăsprirea cadrului legislativ al licențierii serviciilor sociale desfășurată de Ministerul Muncii.

Cazul din Bihor scoate la lumină tendința furnizorilor de servicii care au ales să se orienteze spre o „zonă gri” pentru a continua activitatea de îngrijire a vârstnicilor.

Aceste centre private de îngrijire a vârstnicilor funcționează ca asociații, fundații sau SRL-uri. Pe fondul înăspririi cerințelor de licențiere, acestea au ales să se orienteze spre alte coduri de funcționare, dar care să le permită să-și continue activitatea, potrivit scrisorii deschise înaintate statului român de către Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV).

„Există foste cămine de bătrâni care nu au reușit să-și mai obțină licența din cauza condițiilor extreme. Având deja locațiile funcționând, având deja persoane care erau acolo și primeau aceste servicii, unii dintre ei de ani de zile, au fost nevoiți să caute alte soluții.

Spre exemplu 8710 s-a transformat în «servicii de îngrijire medicală în regim rezidențial», care apreciem noi că este un cod legal de funcționare, însă există contradicții între Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, pentru că, practic, se desfășoară cumva aceeași activitate de îngrijire a persoanelor vârstnice. Însă toate aceste persoane vârstnice sunt persoane cu probleme grave de sănătate, care primesc în fiecare zi îngrijiri medicale”, susține Katia Cicală, președinta PFPSS.

Subînchirierea spațiului locativ, o variantă spre care unii furnizori s-au orientat

Potrivit președintei PFPSS, există și furnizori care au ales să subînchirieze locativ spațiul, contractând separat servicii de asistență medicală la domiciliu și servicii de catering. Katia Cicală, de profesie avocat, spune că această variantă este legală.

„Un om care închiriază o cameră, este în domiciliul lui. Și atunci, el poate să primească îngrijire medicală la domiciliu, poate să primească mâncarea printr-o societate de catering. Din punctul de vedere juridic este legal”, afirmă președinta PFPSS.

Însă, avocata subliniază că, din prisma organizării controalelor, Ministerul Muncii nu mai poate realiza verificări pentru condiții, fiindcă asta ar însemna „să intre în casa fiecărui bătrân”.

În străinătate, spune ea, acest concept de „comunități asistate” este des întâlnit: „Oameni care se retrag într-un bloc, o comunitate de case și acelea să fie cumva «interconectate», unde oamenii aleg să meargă și să trăiască la bătrânețe”, este de părere Katia Cicală. 

Întrebată despre cazul din Bihor, Cicală spune că Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale „nu va susține niciodată o funcționare ilegală”, afirmând că „legea trebuie să fie respectată pentru că de aceea ne aflăm într-un stat de drept”.

Totuși, o nevoie a soluțiilor alternative există, tocmai pentru că sistemul de îngrijire a bătrânilor riscă să intre într-un „colaps”, după cum au avertizat reprezentanții furnizorilor din domeniu.

Centrele private, prea scumpe pentru bătrâni. Lipsă de acces în centrele de stat

Costul costul minim la care un centru privat poate funcționa legal se ridică aproximativ 6.100 lei/lună pentru fiecare beneficiar. Bătrânii care au pensii mai mici de 6.000 de lei și au rude în viață, nu pot beneficia de un centru public, însă nu se pot duce nici la un centru privat pentru că prețurile sunt mai mari decât pensia. 

Căminele publice sunt rezervate, prin criteriile de admitere, în principal persoanelor fără venituri și fără susținători, iar locurile sunt oricum ocupate integral, cu liste de așteptare, potrivit scrisorii comune înaintate oficialilor de către FPPS și ADIV.

O categorisire a centrelor, în funcție de nivelul de confort și costuri mai accesibile

În acest context, reprezentanții furnizorilor propun, pe lângă simplificarea procedurii de licențiere a centrelor de îngrijire a vârstnicilor – pe care o vom detalia într-un material ulterior – și o simplificare a categorisirii centrelor.

„La ora actuală, condițiile impun două – trei paturi în cameră, o suprafață mare pe pat, un număr foarte mare de personal, care ridică foarte mult costul. După standardele actuale, costurile sunt imense și oamenii nu și le permit”, consideră Katia Cicală. 

Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale propune o categorisire, cum ar fi, spre exemplu, în funcție de nivelul de confort și numărul de paturi, care să aducă variante de preț mai accesibile.

„Cămin de bătrâni cu două stele, cu trei stele sau cu cinci stele și atunci, standardele să fie diferite. Cunosc foarte, foarte mulți oameni care își doresc cu disperare să-și aducă părinții, bunicii într-un astfel de loc, dar nu își permit să plătească”, a declarat Katia Cicală. 

Potrivit președintei patronatului, dacă statul ar permite categorisirea standardelor, oamenii ar putea să aleagă centrul de îngrijire în funcție de posibilități.

„Un om care nu are bani (n.r – suficient de mulți pentru un centru privat scump) să poată să meargă acolo (n.r. – într-un centru de categorie inferioară) să fie îngrijit, pentru că este mai bine să fie îngrijit într-un centru specializat, decât să moară singur în casă pentru că nu își permite să fie dus într-un centru cu un cost mai mare”, consideră președinta Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale.

În țară există în jur de 700 de centre private care oferă servicii de îngrijire a vârstnicilor. Președinta Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale afirmă că actualul cadru legislativ are nevoie de o schimbare.

„Dacă s-ar relaxa procedura de licențiere, toți acești furnizori ar reveni în sistem. Încercăm și facem apel la autorități și special la Ministerul Muncii să ia în considerare materialul nostru și să ne consulte pentru modificarea legislației”, conchide șefa PFPSS.