Inima are un „mic creier” propriu care o protejează în situații de stres

Rezultatele studiului, publicate miercuri în revista Cell, ar putea deschide calea către noi tratamente pentru bolile cardiovasculare.

Sistemul nervos intrinsec al inimii este alcătuit dintr-o rețea de neuroni localizați în țesutul adipos din jurul inimii. Aceștia comunică atât între ei, cât și cu creierul, fiind ultima verigă în controlul funcției cardiace.

Folosind șoareci modificați genetic, cercetătorii au identificat două subtipuri distincte de neuroni cardiaci.

Primul grup, denumit Npy+, acționează ca o „frână” pentru inimă. Atunci când acești neuroni au fost stimulați, ritmul cardiac al șoarecilor a încetinit. În schimb, eliminarea lor a provocat insuficiență cardiacă și moartea animalelor, demonstrând că sunt indispensabili pentru funcționarea normală a inimii.

Neuronii care protejează inima de stres

Cel de-al doilea grup, numit Ddah1+, i-a surprins pe cercetători. Inițial, stimularea sau eliminarea acestor neuroni nu părea să producă niciun efect.

Descoperirea a venit accidental, în timpul măsurării tensiunii arteriale la un șoarece lipsit de acești neuroni. Animalul a murit în timpul procedurii.

Experimente ulterioare au arătat că aproximativ două treimi dintre șoarecii fără neuroni Ddah1+ au murit atunci când au fost supuși unor situații de stres, în timp ce animalele din grupul de control au supraviețuit. În schimb, stimularea acestor neuroni a crescut semnificativ șansele de supraviețuire.

Posibile aplicații în tratamentul bolilor de inimă

Specialiștii spun că descoperirea schimbă modul în care este privită relația dintre creier și inimă. Până acum se credea că neuronii inimii doar transmit comenzile primite de la creier, însă noul studiu sugerează că aceștia au funcții complexe și pot proteja inima în mod activ.

Deși cercetarea a fost realizată pe șoareci, oamenii de știință au identificat aceiași markeri genetici și în neuronii cardiaci umani, ceea ce sugerează că mecanisme similare ar putea exista și la oameni.

Autorii consideră că înțelegerea acestui sistem nervos al inimii ar putea duce la dezvoltarea unor terapii mai precise pentru afecțiuni precum infarctul miocardic, insuficiența cardiacă și tulburările de ritm. De asemenea, rezultatele ar putea contribui la perfecționarea procedurilor actuale de ablație cardiacă și la apariția unor noi tratamente bazate pe stimularea sistemului nervos al inimii.