Trecerea la viața sedentară a schimbat radical limbajul uman. Mii de limbi au dispărut de-a lungul istoriei

Cercetătorii estimează că apogeul a fost atins în urmă cu aproximativ două milenii, când ar fi existat zeci de mii de limbi, de aproape zece ori mai multe decât la sfârșitul ultimei ere glaciare.

În prezent, în lume sunt folosite peste 7.500 de limbi distincte. Autorii cercetării, publicate în revista Science și preluate de Nature, susțin însă că diversitatea lingvistică a crescut puternic odată cu răspândirea agriculturii și formarea comunităților stabile.

Comunitățile izolate ar fi favorizat apariția unor limbi noi

Pentru a estima situația de acum 12.000 de ani, cercetătorii au raportat populația globală aproximativă din acea perioadă la dimensiunea medie a comunităților de vânători-culegători aparținând aceluiași grup cultural.

Modelul a pornit de la ipoteza că grupuri de aproximativ 800 de persoane foloseau aceeași limbă. Pe această bază, echipa a calculat că, la sfârșitul ultimei perioade glaciare, pe glob existau între 3.300 și 7.800 de limbi.

Ulterior, pe măsură ce agricultura s-a răspândit, oamenii au renunțat treptat la stilul de viață nomad și s-au stabilit în comunități mai mici și mai izolate. Această fragmentare ar fi favorizat separarea dialectelor și apariția unor limbi distincte.

Cercetătoarea Claire Bowern, specialistă în lingvistică istorică la Universitatea Yale și coautoare a studiului, consideră că sedentarizarea ar putea explica o parte importantă a acestei creșteri. Cercetări realizate în regiuni precum Noua Guinee și Vanuatu indică faptul că limbile comunităților agricole mici tind să se diferențieze mai rapid de cele ale vecinilor decât în cazul grupurilor de vânători-culegători.

Dispariția limbilor nu este doar un fenomen contemporan

Analiza sugerează că diversitatea lingvistică a continuat să crească timp de mai multe milenii și a atins maximul în urmă cu aproximativ 2.000 de ani. După acel moment, numărul limbilor ar fi început să scadă într-un ritm accelerat.

Concluzia schimbă perspectiva potrivit căreia dispariția limbilor ar fi în principal o consecință a globalizării moderne. Potrivit cercetătorilor, pierderea masivă a diversității lingvistice ar fi început cu mult înainte, odată cu extinderea statelor, integrarea comunităților și răspândirea unor limbi dominante.

Autorii avertizează totuși că reconstituirea trecutului lingvistic este dificilă, deoarece limbile nu lasă urme arheologice directe, iar sursele scrise acoperă doar o parte redusă din istoria umanității.