VIDEO | Gelu Duminică, despre „glumele” cu țigani pe care le aud copiii: A fi rom vine și cu statutul de subom. Ne urâm între noi ca dracii
Gelu Duminică răspunde direct și fără să-și construiască răspunsurile în jurul unor formule convenabile. În loc să aleagă nume sonore pentru o cafea, sociologul spune că ar prefera să stea de vorbă cu oameni din comunitate, inclusiv părinți care se confruntă cu problemele generate de consumul de droguri al copiilor și cu femei victime ale violenței. Pentru el, astfel de întâlniri sunt mai importante decât o listă de personalități.
„Funcțiile sunt trecătoare”
Profesorul universitar vorbește și despre propriile limite. El afirmă că nu s-ar vedea ministru al Educației și spune că funcțiile sunt trecătoare. În schimb, pledează pentru o educație timpurie reală, pentru grădinițe de calitate în comunitățile vulnerabile și pentru o școală care să formeze cetățeni, nu doar să verifice cât de bine au memorat elevii o materie.
„Cine-i abandonat primul?”
Discuția ajunge inevitabil la școală și la copiii care dispar din sistem. Duminică mută perspectiva de la ideea că un copil abandonează școala spre cea potrivi căreia, de fapt, societatea l-ar abandona prima. Iar despre școala românească spune că încă pune prea mult accent pe memorie și conformism, într-un sistem în care materia, metodele de predare și formele de evaluare i se par surprinzător de asemănătoare cu cele de acum mai bine de trei decenii.
„Atât de multe am învățat de la studenții mei”
În registrul mai personal, vorbește despre lucrurile pe care le-a învățat de la studenții săi, răbdare, pasiune, zâmbet, provocare și o altă înțelegere a lumii. Nu se ia prea în serios nici când vine vorba despre propriile talente și recunoaște că unul dintre ele ar putea fi chiar cântatul. Iar la eterna alegere între manele și muzică clasică, răspunsul lui este simplu, spune că poate dansa pe ambele.
„Dacă învăț carte, o să ajung mare”
Duminică pune sub semnul întrebării și câteva idei foarte bine înrădăcinate despre succes. Diploma și învățătura sunt importante, spune el, dar nu garantează reușita. Nici excesul de cumințenie nu este neapărat o virtute, mai ales într-o lume în care, uneori, dacă nu ridici vocea, riști să nu fii auzit.
„Ce va spune fiica mea?”
Într-un interviu care alternează teme sociale serioase cu momente mai personale, Gelu Duminică ajunge și la propria familie. La final, când este întrebat ce ar vrea să spună oamenii despre el după ce părăsește încăperea, răspunsul schimbă perspectiva întregului dialog, cel mai important, spune el, este ce va spune fiica sa atunci când el va părăsi lumea.