Șeful Petrotel-Lukoil, după ce rafinăria din Ploiești a apărut în presa internațională. Dan Dănulescu: „Teoretic, suntem pregătiți tehnic de repornire, doar să facem testele necesare”

Rafinăria Petrotel este oprită, dar nu abandonată, ci, dimpotrivă, este pregătită pentru repornire, au transmis oficialii Petrotel-Lukoil, la solicitarea Mediafax, după ce cazul ei a apărut într-un amplu articol în Financial Times privind situația activelor Lukoil.

„Teoretic, suntem pregătiți tehnic de repornire, doar să facem testele necesare”, a declarat Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel, pentru Mediafax.

Potrivit oficialilor, rafinăria Petrotel din Ploiești nu produce carburanți de aproape un an, a intrat în insolvență pe 26 august, dar acest lucru nu înseamnă că platforma industrială a fost abandonată sau lăsată să se degradeze, ci în continuare focusul este pe conservarea instalațiilor, mentenanța echipamentelor și păstrarea capacității tehnice de repornire.

Dincolo de etapele procedurii de insolvență, sancțiuni internaționale, stadiul cererii pentru o licență specifică din partea autorităților americane și negocierile privind viitorul proprietății, rafinăria poate fi repornită, explică oficialii companiei.

Lukoil-Petrotel este una dintre cele patru entități deținute de gigantul petrolier vizat de sancțiunile internaționale impuse ca urmare a declanșării războiului în Ucraina care se află sub supravegherea extinsă a statului român.

Oficialii Petrotel – Lukoil au confirmat la începutul lunii pentru Mediafax că așteaptă de la autoritățile americane – Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (Office of Foreign Assets Control, „OFAC”) din cadrul Departamentului Trezoreriei Statelor Unite –  un răspuns după ce au depus, în luna iulie, o cerere pentru obținerea unei licențe specifice, și nu una generală tranzitorie („wind-down”), așa cum s-a acordat neîntrerupte începând din 22 octombrie și până în prezent, pentru a putea porni rafinăria de la Ploiești.

Repornirea nu este condiționată de obținerea acestei licențe specifice, ci poate fi dispusă în orice variante care s-ar găsi pentru reluarea activității fără a declanșa aplicarea sancțiunilor.

Rafinăria Petrotel-Lukoil, intrată în insolvență pe 26 august, la cererea sa, este cea de-a treia cea mai mare rafinărie din țară, care ar avea o cotă, în mod normal, de aproximativ 20% din capacitatea de rafinare a României.

Procedura insolvenței a fost considerată unica soluție de protejare a activelor rafinăriei, pe fondul datoriilor acumulate din cauza închiderii producției, pentru păstrarea forței de muncă și în eventualitatea găsirii unei variante care să permită repornirea rafinării fără a intra sub incidența sancțiunilor internaționale.

Potrivit documentelor instanței consultate de Mediafax și a informațiilor furnizate de oficialii Petrotel-Lukoil, operatorul are la zi datorii la diverși furnizori în valoare de 247 de milioane de lei și față de Litasco, acționarul majoritar care i-a acordat împrumuturi pentru a-și susține activitatea, de 225 de milioane de euro (aproximativ 1,18 miliarde de lei).

Raportul administratorului judiciar obținut de Mediafax trece în revistă traseul și efectele sancțiunilor internaționale asupra rafinăriei de la Ploiești, care e, ca o ironie e sorții, succesoarea Rafinăriei Româno-Americane, constituită în 1904 la inițiativa consorțiului Standard Oil din New Jersey, și cumpărată de gigantul rus pe 12 iunie 1998.

Documentul citat menționează de asemenea că, între timp, în România, care are o dependență structurală de importuri de țiței de aproximativ 75%, contextul de piață s-a deteriorat, iar la 26 martie 2026, Guvernul României a declarat, prin ordonanță de urgență, starea de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, apreciind că rezervele de țiței nu vor fi suficiente pentru consumul intern din 2026.

Revizia generală a pregătit instalațiile pentru pornire

Raportul administratorului judiciar arată că echipamentele rafinăriei au fost întreținute, se află în stare operațională și au fost păstrate astfel încât activitatea să poată fi reluată atunci când va exista un cadru juridic, financiar și comercial suficient de clar. Cu alte cuvinte, spunt oficialii Petrotel-Lukoil, rafinăria  Petrotel este activ industrial menținut în așteptarea condițiilor care să îi permită revenirea în producție. Însă, cu cât o rafinărie rămâne mai mult timp fără activitate, cu atât conservarea sa devine mai complexă, mai costisitoare și mai importantă.

Potrivit informarțiilor oficiale, Petrotel a intrat în oprire programată înainte de introducerea sancțiunilor americane împotriva grupului Lukoil, iar în timpul reviziei generale din 2025, echipamentele statice, recipientele și conductele sub presiune au fost pregătite pentru expertizare, iar instalațiile au trecut prin examinări, verificări și investigații tehnice.

Astfel, precizează conducerea companiei, componentele identificate ca neconforme au fost reparate sau înlocuite. Circuitele tehnologice au fost supuse încercărilor de presiune și etanșeitate, iar lucrările au fost orientate către pregătirea instalațiilor pentru reluarea activității.

Responsabilii companiei precizează în documentul transmis Mediafax că rafinăria nu a rămas oprită deoarece revizia nu ar fi fost încheiată sau pentru că instalațiile nu ar mai fi putut funcționa.

„Blocajul a apărut ulterior, în zona sancțiunilor, a finanțării, a relației cu băncile și a imposibilității de a construi fără echivoc întregul lanț contractual necesar producției”, arată conducerea Petrotel-Lukoil.

Raportul administratorului judiciar citat de oficiali descrie Petrotel drept o rafinărie operațională din punct de vedere tehnic, complet întreținută și pregătită pentru repornire.

„Obstacolul a fost și este absența unui cadru suficient de explicit din partea OFAC pentru achiziția materiei prime, procesarea acesteia, efectuarea plăților și comercializarea produselor prin contracte noi, încheiate cu parteneri independenți”, au transmis oficialii.

Ce înseamnă, în realitate, o rafinărie pregătită pentru repornire

Specialiștii detaliază că în industria de rafinare, disponibilitatea tehnică înseamnă că activul este conservat, echipamentele esențiale sunt monitorizate, iar integritatea instalațiilor este protejată astfel încât procesul de repornire să poată începe imediat după îndeplinirea condițiilor externe.

„Chiar și atunci când nu produce, o rafinărie rămâne un sistem industrial viu. Coloanele, cuptoarele, conductele, schimbătoarele de căldură, pompele, compresoarele, turbinele, rezervoarele și sistemele de automatizare continuă să fie expuse umidității, coroziunii, depunerilor și variațiilor de temperatură”, au transmis aceștia.

Conservarea presupune, printre altele:

• drenarea și protejarea circuitelor tehnologice;
• prevenirea coroziunii și controlul atmosferei din instalații;
• inspecția, lubrifierea și rotirea periodică a echipamentelor;
• verificarea etanșărilor, lagărelor și componentelor rotative;
• menținerea utilităților și sistemelor esențiale de siguranță;
• verificarea instrumentației și a sistemelor de automatizare;
• monitorizarea rezervoarelor și a instalațiilor de mediu;
• păstrarea pieselor de schimb și a capacității de intervenție;
• menținerea personalului tehnic care cunoaște instalațiile.

„O rafinărie oprită nu este o rafinărie pusă între paranteze”, a explicat Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel.

Potrivit oficialilor, aceasta este, de fapt, miza perioadei actuale: Petrotel trebuie păstrată într-o stare care să permită repornirea înainte ca staționarea prelungită să transforme un activ operațional într-un proiect de reabilitare mult mai costisitor.

Pregătită tehnic nu înseamnă repornire fără verificări

Responsabilii Petrotel-Lukoil subliniază că, chiar dacă instalațiile sunt conservate și menținute în stare operațională, o oprire de lungă durată impune o procedură riguroasă înaintea revenirii în producție. Va fi necesară revalidarea integrității mecanice, testarea sistemelor de siguranță și control, verificarea rezervoarelor și a circuitelor, asigurarea utilităților, refacerea stocurilor și reconectarea întregului lanț logistic. În paralel, compania va avea nevoie de materie primă permisă, contracte cu furnizorii, capacitate de transport, asigurări, finanțare și mecanisme bancare funcționale.

Prin urmare, Petrotel este pregătită să înceapă procesul de repornire imediat ce cadrul juridic și comercial o permite, a transmis șeful Petrotel-Lukoil.

„Rapid nu înseamnă nimic improvizat”, a subliniat Dan Dănulescu.

Repornirea trebuie să fie sigură, etapizată, finanțată și deplin compatibilă cu regimul sancțiunilor.

Poziția Petrotel-Lukoil: Insolvența protejează activul, dar nu înlocuiește licența

„Procedura insolvenței, deschisă la 26 august, oferă un cadru în care compania își poate organiza relația cu creditorii și poate construi un plan de reorganizare. Ea poate proteja valoarea industrială a rafinăriei, poate introduce disciplină financiară și poate permite negocierea unei soluții sustenabile.

Insolvența nu reprezintă însă o derogare de la sancțiuni și nu rezolvă automat dificultățile întâmpinate de bănci, furnizori, asigurători sau partenerii comerciali.

Petrotel a solicitat autorităților americane o licență specifică, suficient de clară pentru a permite reluarea activității în condiții verificabile. Licențele generale au permis anumite operațiuni de întreținere, conservare și negociere, dar nu au oferit tuturor participanților confortul juridic necesar pentru producția comercială.

Actuala Licență Generală 131J permite negocierea și încheierea unor contracte condiționate pentru vânzarea activelor internaționale ale Lukoil și anumite activități conexe. Ea este valabilă până la 22 octombrie 2026, dar nu autorizează executarea propriu-zisă a vânzării, pentru care este necesară o aprobare separată.

Același principiu se aplică și repornirii: trebuie construit un cadru în care fiecare contract, plată, furnizor și flux financiar să fie clar permis, verificabil și acceptabil pentru toate părțile implicate.

Un activ păstrat înseamnă o șansă mai mare pentru creditori

Menținerea rafinăriei în stare operațională este și o problemă financiară.

Pentru creditori, valoarea unei rafinării care își poate relua activitatea este fundamental diferită de valoarea unui activ industrial degradat, fără echipe, fără furnizori și fără o perspectivă realistă de funcționare.

Conservarea instalațiilor protejează astfel inclusiv șansele de recuperare ale creditorilor. În același timp, păstrarea furnizorilor esențiali, a contractorilor și a personalului calificat menține împreună ecosistemul necesar repornirii.

Un plan de reorganizare credibil nu poate fi construit exclusiv în jurul activelor fizice. O rafinărie are nevoie de oameni care îi cunosc instalațiile, de companii capabile să asigure mentenanța, de laboratoare, operatori logistici, furnizori de utilități, servicii de mediu și parteneri de siguranță industrială.

Pierderea acestor competențe ar face repornirea mai lentă, mai scumpă și mai riscantă. Păstrarea lor transformă posibilitatea repornirii într-un scenariu industrial real.

România are nevoie de capacitatea sa internă de rafinare

Petrotel reprezintă, în condiții normale de funcționare, aproximativ o cincime din capacitatea de rafinare a României. Revenirea sa în producție nu ar reduce automat prețurile carburanților, care depind de cotațiile internaționale, cursul valutar, fiscalitate, logistică și marjele comerciale. O capacitate internă suplimentară ar reduce însă vulnerabilitatea față de importurile de produse finite, ar diversifica sursele de aprovizionare și ar oferi pieței mai multă flexibilitate în perioadele de tensiune.

Importanța acestei capacități a devenit din nou vizibilă. Financial Times relata pe 21 septembrie că blocajul tranzacției pentru activele internaționale ale Lukoil menține neutilizată o parte importantă a capacității europene de rafinare, într-un moment în care piața carburanților este supusă unor presiuni puternice. Potrivit publicației, activarea rafinăriilor europene vizate de tranzacție ar putea readuce în piață între 100.000 și 150.000 de barili pe zi, la nivel cumulat.

Adevărata întrebare nu mai este dacă rafinăria poate fi păstrată

Situația Petrotel nu este cea a unei rafinării abandonate care ar trebui reconstruită înainte de a mai putea produce. Revizia generală a fost realizată, instalațiile au fost pregătite pentru pornire, iar activitatea de conservare și mentenanță continuă.

Rafinăria este menținută astfel încât procesul de repornire să poată începe atunci când vor exista licența, finanțarea, materia primă, contractele și mecanismele bancare necesare.

Petrotel este oprită, dar nu abandonată. Este conservată, întreținută și pregătită pentru revenire. Iar fiecare lună în care această revenire este amânată crește costurile, slăbește ecosistemul industrial și reduce valoarea care poate fi protejată pentru angajați, furnizori, creditori și economia românească”, au transmis oficialii Petrotel-Lukoil în răspunsul pentru Mediafax.