Țara cu a doua cea mai mare populație ortodoxă din lume alunecă din nou spre război civil. Rebelii au cucerit trei aeroporturi și atacă pe mai multe fronturi

Etiopia riscă să fie aruncată din nou într-un război civil de amploare, la mai puțin de patru ani de la acordul care pusese capăt unuia dintre cele mai sângeroase conflicte recente din Africa. Forțele din Tigray au cucerit trei aeroporturi din nordul țării și au declanșat atacuri în regiunile vecine Afar și Amhara, în timp ce foști inamici ai rebelilor au trecut de această dată de partea lor într-o alianță care declară deschis că vrea înlăturarea guvernului premierului Abiy Ahmed.

Escaladarea este cea mai gravă de la acordul de pace semnat în noiembrie 2022 la Pretoria. Joi, 24 septembrie, vicepreședintele Frontului Popular de Eliberare din Tigray (TPLF), Amanuel Assefa, a declarat pentru AFP că situația a ajuns la un „război în toată regula”, în timp ce lupte cu artilerie grea erau raportate în afara Tigrayului.

Rebelii au preluat aeroporturile din Mekelle, Shire și Axum

Forțele Tigray au preluat controlul aeroporturilor din Mekelle, capitala regională, și Shire, precum și, potrivit relatărilor de pe teren, al aeroportului din Axum. Ethiopian Airlines și-a suspendat zborurile către toate cele trei destinații. Aeroporturile se aflau sub control federal și erau păzite de poliția federală.

Ofensiva nu s-a oprit însă la granițele Tigrayului. Surse de securitate citate de AFP afirmă că rebelii au cucerit Abala, în regiunea Afar. Surse apropiate TPLF susțin că ar fi căzut și Berhale, Erebti, Megale, Dalul și Konoba, dar AFP precizează că aceste cuceriri nu au putut fi confirmate independent. Joi erau raportate tiruri intense de artilerie în apropierea orașului Yallo.

În Amhara, luptele se desfășoară inclusiv în zona orașului Weldiya, aflat pe unul dintre principalele coridoare rutiere către Addis Abeba. AFP citează un expert regional care apreciază că tactica seamănă cu cea folosită de Tigray în războiul precedent: întreruperea liniilor de aprovizionare și presiune spre capitală. În Afar, o înaintare suficient de amplă ar putea amenința legătura Etiopiei cu Djibouti, prin care trece cea mai mare parte a comerțului extern și a importurilor de carburanți ale țării.

La Lalibela, oraș cunoscut pentru bisericile sale medievale săpate în stâncă, locuitorii au relatat pentru Reuters că armata federală folosea armament greu împotriva forțelor Fano care avansau la aproximativ 50 de kilometri de oraș. Joi au fost semnalate pene de curent, iar locuitorii s-au grăbit să retragă numerar.

Foștii dușmani s-au aliat împotriva lui Abiy Ahmed

Cu doar trei zile înaintea ofensivei, șapte grupări armate etiopiene au anunțat formarea „Ethiopian Peoples’ Forces Alliance for Survival”, cu obiectivul declarat de a înlătura guvernul premierului Abiy Ahmed și de a instala o administrație de tranziție. Din alianță fac parte TPLF, grupările Fano din Amhara și forțe din Oromia, Afar și Benishangul-Gumuz.

Este o răsturnare spectaculoasă a taberelor. În războiul din 2020-2022, milițiile Fano din Amhara au luptat alături de armata federală și împotriva Tigrayului. Din 2023, Fano luptă însă împotriva guvernului federal în Amhara. Acum, Tigray și Fano combat împreună forțele lui Abiy. În Afar, Reuters relatează de asemenea că forțele Tigray luptă alături de grupări armate locale.

Totuși, alianța rebelă nu este un bloc omogen. Magnus Taylor, analist la International Crisis Group, avertiza pentru Reuters că diferențele politice, distanțele geografice și slăbiciunea unora dintre grupări ar putea limita capacitatea lor de a purta o campanie militară coordonată. Guvernul federal dispune, de asemenea, de un avantaj important față de războiul precedent: un arsenal mult mai mare de drone.

Războiul care a ucis sute de mii de oameni

Actuala confruntare este continuarea unei rupturi care a început odată cu ascensiunea lui Abiy Ahmed la conducerea Etiopiei în 2018.

TPLF fusese principala forță politică a coaliției care a dominat Etiopia din 1991 până la venirea lui Abiy. Relațiile dintre noul premier și conducerea Tigrayului s-au deteriorat rapid, iar în noiembrie 2020 disputa s-a transformat în război deschis.

De partea guvernului federal au intervenit atunci armata Eritreei și forțe din Amhara. Tigrayul a fost izolat luni întregi, iar conflictul a fost marcat de masacre, violențe etnice, foamete și deplasări masive ale populației. AFP citează estimări ale Uniunii Africane potrivit cărora aproximativ 600.000 de persoane ar fi murit în războiul din 2020-2022.

Războiul s-a încheiat formal la 2 noiembrie 2022, când guvernul federal și TPLF au semnat la Pretoria, sub medierea Uniunii Africane, un acord de încetare permanentă a ostilităților. Acordul prevedea dezarmarea forțelor Tigray, revenirea autorității federale, o administrație interimară și rezolvarea ulterioară a disputelor teritoriale.

Pacea nu a rezolvat însă toate problemele. Sute de mii de oameni au rămas strămutați, statutul unor teritorii disputate între Tigray și Amhara nu a fost definitiv soluționat, iar o parte dintre forțele eritreeene au rămas în zone contestate după încheierea conflictului.

Cum s-a destrămat pacea

TPLF s-a divizat după război, iar tensiunile au crescut din nou în 2025 și 2026. În mai anul acesta, conducerea TPLF a reactivat structurile regionale existente înainte de război și l-a reinstalat pe Debretsion Gebremichael în fruntea administrației regionale, o mișcare pe care Reuters a descris-o drept o încălcare a unei prevederi importante a acordului de la Pretoria. Pentru o perioadă, Tigrayul s-a trezit practic cu două administrații rivale.

În lunile următoare au avut loc confruntări sporadice între forțele federale și cele din Tigray, iar armata etiopiană a efectuat mai multe lovituri cu drone împotriva forțelor Tigray, potrivit datelor ACLED citate de Reuters. Pe 20-21 septembrie, TPLF s-a alăturat noii alianțe naționale anti-guvernamentale, iar două zile mai târziu a început ofensiva actuală.

Cele două tabere se acuză reciproc că au declanșat noul război. Addis Abeba afirmă că TPLF a lansat o ofensivă planificată împotriva infrastructurii și a pozițiilor guvernamentale. Conducerea din Tigray susține că operațiunile sale sunt defensive și că forțele federale au atacat anterior regiunea cu avioane, drone și artilerie. Afirmațiile privind unele dintre atacurile inițiale nu au putut fi verificate independent.

Eritrea poate transforma conflictul într-un război regional

O altă schimbare majoră față de 2020 este poziția Eritreei. Atunci, armata eritreeană a intervenit de partea lui Abiy Ahmed împotriva TPLF. Între timp, relațiile dintre Addis Abeba și Asmara s-au deteriorat puternic, inclusiv după declarațiile repetate ale lui Abiy privind necesitatea ca Etiopia, țară fără ieșire la mare, să obțină acces la Marea Roșie.

Guvernul etiopian acuză acum Eritreea că finanțează grupările care s-au aliat împotriva lui Abiy. Asmara neagă acuzațiile. AFP notează că există temeri că războiul ar putea atrage Eritreea direct în conflict, ceea ce ar transforma criza etiopiană într-una regională, într-un Corn al Africii deja destabilizat de războiul civil din Sudan.

Uniunea Africană, Uniunea Europeană și ONU au cerut revenirea la dialog și la acordul de la Pretoria. În Tigray însă, locuitorii au început deja să facă stocuri de alimente, să retragă bani din bănci și să cumpere medicamente de teamă că regiunea va fi din nou izolată. Reuters relatează că rafturile unor magazine din Adigrat se golesc, în timp ce dronele survolează Mekelle.

Etiopia, creștinismul și ortodoxia

Etiopia are una dintre cele mai vechi tradiții creștine din lume, creștinismul fiind adoptat în Regatul Aksum încă din secolul al IV-lea. Pew Research Center estima circa 36 de milioane de creștini ortodocși etiopieni în datele sale globale pentru 2010, ceea ce plasa țara pe locul al doilea în lume după Rusia. Ortodocșii reprezentau aproximativ 43% din populația Etiopiei.

Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo aparține Ortodoxiei Orientale, nu aceleiași familii bisericești din care fac parte Biserica Ortodoxă Română, cea greacă sau cea rusă.

Biserica Română face parte din Ortodoxia Răsăriteană, calcedoniană, în timp ce Biserica Etiopiană Tewahedo face parte din familia Bisericilor Ortodoxe Orientale, alături de Bisericile Coptă, Armeană, Siriacă, Eritreană și Malankara. Separarea istorică își are originea în disputele teologice din jurul Conciliului de la Calcedon din anul 451.

Relațiile dintre cele două Biserici există totuși. În 2013, Patriarhul Daniel a transmis un mesaj oficial la întronizarea lui Abune Mathias ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Etiopiene Tewahedo.