Ciuma Neagră nu s-a terminat în 1353. Cum a revenit în Europa timp de aproape 400 de ani
Un nou studiu arată însă că povestea ciumei a continuat timp de secole, cu noi focare și tulpini ale bacteriei care au reapărut în diferite regiuni ale Europei până în secolul al XVIII-lea.
Cercetarea, publicată în revista PNAS, a fost realizată de o echipă internațională condusă de cercetători de la Universitatea din Tartu, Estonia. Oamenii de știință au reconstituit cu mai multă precizie evoluția ciumei după prima mare pandemie, potrivit Science Alert.
Ciuma Neagră a revenit în Europa timp de secole
Cercetătorii au analizat genomuri ale bacteriei Yersinia pestis, agentul patogen responsabil pentru ciumă, și le-au corelat cu informații istorice și arheologice.
Au fost reconstruite și analizate 26 de genomuri ale Yersinia pestis, provenite din 11 situri arheologice din Estonia, Rusia, Anglia, Țările de Jos și Elveția.
Pentru stabilirea unei cronologii cât mai precise, cercetătorii au combinat datarea cu radiocarbon cu cronologiile genetice, documentele istorice și înregistrările locale privind decesele provocate de epidemii.
Metoda a permis îmbunătățirea datării pentru 75 de genomuri ale ciumei: 11 dintre probele recuperate recent și 64 analizate în cercetări anterioare.
„Am reușit să îmbunătățim intervalele de datare pentru multe probe, ceea ce ne-a permis să le asociem cu anumite valuri ale ciumei și cu focare înregistrate în orașele sau regiunile respective”, a explicat istoricul Philip Slavin, de la Universitatea din Stirling.
Ciuma Neagră și noi tulpini ale bacteriei Yersinia pestis
Una dintre principalele descoperiri ale cercetării este legată de diversificarea importantă a liniilor genetice ale Yersinia pestis în perioada 1450-1500.
Potrivit cercetătorilor, în această perioadă s-ar fi putut forma noi rezervoare ale bolii în rândul rozătoarelor. Aceste rezervoare puteau permite bacteriei să persiste în natură și să reapară ulterior în populațiile umane.
Oamenii de știință au identificat, de asemenea, dovezi privind introduceri repetate ale ciumei în Estonia începând încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Unele dintre liniile genetice descoperite anterior nu fuseseră identificate în cercetările precedente.
Ciuma Neagră, seceta și războaiele din Europa
Cercetătorii au identificat posibile legături între evoluția bacteriei și evenimente istorice majore.
Una dintre perioadele importante a fost asociată cu Marea Secetă a Renașterii, produsă aproximativ în aceeași perioadă cu diversificarea liniilor de Yersinia pestis. Cercetătorii sugerează că schimbările de mediu ar fi putut determina rozătoarele să moară în număr mai mare sau să se apropie de așezările umane, facilitând transmiterea bolii.
Alte conexiuni au fost observate în timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648) și al Marelui Război Nordic (1700-1721).
Deplasarea masivă a armatelor, refugiaților, comercianților și altor grupuri ar fi putut contribui la răspândirea infecțiilor de-a lungul rutelor comerciale și militare.
„Vedem cum Yersinia pestis se ramifică în noi linii în perioadele de conflict și se răspândește de-a lungul rutelor parcurse de trupe și populații strămutate”, a declarat geneticiana Christiana Scheib, de la Universitatea din Tartu.
Ciuma Neagră oferă indicii pentru pandemiile viitoare
Ciuma nu a dispărut complet. Bacteria Yersinia pestis continuă să existe și în prezent, deși cazurile umane sunt rare și pot fi tratate cu antibiotice.
Cercetătorii consideră că studierea modului în care boala a evoluat de-a lungul mai multor secole poate oferi informații importante despre bolile infecțioase care trec de la animale la oameni.
Analiza pandemiilor istorice poate contribui, astfel, la o mai bună înțelegere a modului în care agenții patogeni se răspândesc, se adaptează și persistă în timp.
În cazul pandemiei de COVID-19, cercetătorii au putut urmări mult mai precis răspândirea diferitelor variante deoarece genomurile virusului erau asociate cu date precise. Pentru pandemiile istorice, însă, aceste informații lipsesc adesea sau acoperă perioade foarte lungi.
Pe măsură ce sunt descoperite și analizate noi probe de ADN antic, cercetătorii speră să poată reconstrui și mai precis istoria ciumei și legăturile acesteia cu schimbările climatice, migrațiile și conflictele din Europa.