BPOC și astmul sever: diagnosticul și tratamentul la timp pot schimba evoluția bolii (P)

BPOC: cifre și riscuri

BPOC afectează aproximativ 392 de milioane de persoane la nivel global și este a treia cauză principală de deces, fiind asociată cu aproximativ 3 milioane de decese anual. În România, aproximativ 8,3% din populația generală are un diagnostic de BPOC, iar 74% dintre pacienți sunt pensionari, persoane cu venituri de multe ori limitate. Boala este asociată cu numeroase complicații pulmonare și cardiovasculare, iar episoadele acute de agravare pot afecta profund viața pacienților.

Exacerbările reprezintă una dintre cele mai importante probleme în evoluția BPOC și pot necesita spitalizare. Impactul lor nu se limitează la plămâni: riscul de infarct miocardic este de două ori mai mare în primele cinci zile după o exacerbare moderată. O singură exacerbare moderată a fost asociată cu o creștere cu 17% a riscului de deces, iar după două exacerbări moderate într-un interval de un an, riscul de deces crește cu 80%. Mai mult de jumătate dintre pacienții spitalizați din cauza unei exacerbări decedează în primii cinci ani după spitalizare, iar unul din patru pacienți cu BPOC este diagnosticat cu cancer pulmonar.

Diagnosticul precoce și monitorizarea continuă sunt esențiale pentru controlul bolii și prevenirea agravării acesteia. Identificarea persoanelor din grupele de risc, utilizarea mai consecventă a spirometriei și implicarea medicului de familie în depistarea timpurie pot contribui la scurtarea drumului până la diagnostic și la inițierea mai rapidă a tratamentului potrivit.

Astmul sever: subdiagnosticat și tratat suboptimal

Astmul sever reprezintă o problemă de sănătate publică din cauza costurilor directe și indirecte și a riscurilor letale pe care le implică. Aproximativ 1 milion de oameni trăiesc cu astm în România, iar între 4 și 10% dintre aceștia se confruntă cu o formă severă a bolii.

Adesea subdiagnosticat și tratat suboptimal, astmul cauzează o povară semnificativă asupra vieții pacienților și familiilor acestora, fiind asociat cu o morbiditate crescută la persoanele de toate vârstele. Simptomele includ senzația de sufocare frecventă, respirație șuierătoare, constricție toracică și tuse, care interferează cu activitățile zilnice și cu somnul. Astmul necontrolat duce la deteriorarea calității vieții pacienților, creșterea absenteismului, anxietate și presiune suplimentară asupra spitalelor, prin internări și vizite repetate.

În România, traseul pacientului cu astm sever este adesea un drum lung, cu multe obstacole: de la lipsa diagnosticării corecte și la timp, la accesul întârziat la terapiile moderne și la suprautilizarea corticosteroizilor orali (CSO), cu tot șirul de efecte adverse pe care le implică. În lipsa unui management personalizat, suprautilizarea CSO determină apariția unor efecte adverse severe, cu impact asupra sănătății și costurilor asociate bolii.

Ghidurile internaționale de tratament oferă direcții clare pentru managementul astmului sever: diagnostic precoce, algoritmi și criterii clare pentru managementul modern. Este recomandat managementul personalizat al pacientului, posibil cu ajutorul terapiilor moderne, disponibile și în România. Pentru pacienți, respectarea indicațiilor date de medic și administrarea tratamentului așa cum a fost prescris reprezintă cea mai bună modalitate de a preveni crizele de astm sever și de a ține boala sub control. Dacă tratamentul nu își mai face efectul, este recomandată discuția cu medicul curant pentru evaluarea planului de tratament.

Surse: