Și-a luat adio de la lume pentru 12 ani. Ce se întâmplă cu mintea unui om complet izolat

Sogaku Taguchi are 31 de ani, potrivit IFLScience. A început izolarea pe 11 septembrie, la templul Enryaku-ji de pe Muntele Hiei, deasupra Kyoto. Va ieși abia în 2036.

Zilele lui vor fi la fel timp de 12 ani: pregătește mese simple și îngrijește mausoleul și grădina templului.

Taguchi va fi al 118-lea „Jishin” – un fel de „mare veghetor” – de când există evidențe, din 1699.

Practica este considerată una dintre cele mai dure din budism și a fost descrisă drept „infernul”. Iernile de pe munte sunt foarte aspre. Se spune că mulți au murit de boală încercând să o ducă la capăt.

Taguchi spune însă că abia așteaptă experiența. „Aceasta este una dintre practicile ascetice pe care ni le-a cerut Dengyodaishi, iar eu sunt copleșit de bucurie că mă aflu la linia de start a acesteia”, a declarat el pentru ziarul The Yomiuri Shimbun.

Ce face singurătatea cu mintea

Izolarea prelungită crește riscul de boli de inimă, accident vascular, diabet de tip 2, depresie și anxietate. Oamenii foarte singuri tind să moară mai devreme.

În cazurile extreme pot apărea halucinații și gânduri confuze. Americanca Sarah Shourd a stat aproape 14 luni la izolare într-o închisoare din Iran.

„Am început să văd lumini intermitente, doar pentru ca, atunci când îmi întorceam brusc capul, să constat că nu era nimic acolo”, a scris ea în New York Times, în 2011.

Când izolarea este o alegere

Diferența o face motivul. Într-un studiu din 2017, doi psihiatri de la UCL au intervievat 10 călugărițe și 10 călugări din Spania.

Aceștia nu trăiau singurătatea ca pe ceva negativ, ci ca pe o cale spre Dumnezeu. Recunoșteau suferința, dar îi găseau un sens.

Concluzia autorilor: izolarea aleasă poate fi suportabilă, chiar benefică, în timp ce singurătatea impusă face de obicei rău.