Înalta Curte a câștigat definitiv procesul de un miliard de euro pentru salariile magistraților. Guvernul are 10 zile să dea banii

Instanța supremă a respins joi, 15 octombrie, recursul formulat de Guvern și Ministerul Finanțelor, menținând hotărârea pronunțată pe 5 mai de Curtea de Apel București.

Decizia este definitivă și pune presiune asupra viitorului Cabinet condus de Luca Niculescu, care, dacă va primi votul de încredere al Parlamentului, va trebui să gestioneze obligațiile financiare rezultate din acest litigiu.

Sumele reprezintă drepturi salariale restante ale magistraților, provenite din majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. O parte dintre aceste obligații sunt vechi de peste un deceniu.

Guvernul are un termen de 10 zile. Penalitățile pot crește factura

Hotărârea Curții de Apel București, menținută în urma recursului, prevede că Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să facă demersurile necesare pentru asigurarea fondurilor destinate achitării restanțelor salariale, inclusiv prin rectificare bugetară.

Instanța a stabilit un termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru punerea acesteia în executare.

În caz de întârziere, hotărârea prevede penalități de 1% pe zi din suma datorată, dar și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere.

Raportate la o datorie estimată la 5 miliarde de lei, penalitățile de 1% ar însemna, teoretic, 50 de milioane de lei pentru fiecare zi de întârziere. Aplicarea efectivă și baza de calcul a acestora trebuie însă analizate în raport cu dispozitivul definitiv și procedurile de executare.

Cât înseamnă miliardul de euro datorat magistraților: peste un milion de salarii minime, patru luni de alocații și împrumuturile pentru trei spitale regionale

Cele aproximativ 5 miliarde de lei pe care statul trebuie să le asigure pentru plata restanțelor salariale ale magistraților reprezintă echivalentul a peste 1,15 milioane de salarii minime brute lunare, calculate la valoarea de 4.325 de lei, în vigoare de la 1 iulie 2026.

O altă comparație este cu alocațiile pentru copii. Potrivit datelor Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), statul a plătit în septembrie 2026 peste 1,139 miliarde de lei pentru alocațiile aferente lunii august, de care au beneficiat aproape 3,4 milioane de copii.

Astfel, suma datorată magistraților este echivalentă cu peste patru luni de alocații pentru toți copiii din România.

Dimensiunea obligației financiare poate fi comparată și cu investițiile din sănătate. Cele 5 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ un miliard de euro, depășesc valoarea cumulată a împrumuturilor contractate de România de la Banca Europeană de Investiții pentru construirea celor trei spitale regionale de urgență din Iași, Cluj și Craiova.

Împrumuturile pentru cele trei spitale însumează 923 de milioane de euro: 250 de milioane pentru Iași, 305 milioane pentru Cluj și 368 de milioane pentru Craiova. Comparația privește exclusiv finanțarea prin împrumuturi BEI, nu costul total al spitalelor.

O moștenire dificilă pentru Luca Niculescu și viitorul ministru al Finanțelor

Decizia vine înaintea votului de învestitură  pentru vineri, 16 octombrie, pentru Guvernul Luca Niculescu.

Viitorul Executiv ar urma să fie susținut în principal de PSD, care a validat politic intrarea la guvernare și o listă de 11 miniștri. Celelalte portofolii vor fi ocupate de tehnocrați, între care Alexandru Nazare, propus să continue la Ministerul Finanțelor.

Problema este una semnificativă pentru construcția bugetară. România are pentru 2026 o țintă legală de deficit bugetar de 6,2% din PIB, iar pentru anul viitor plafonul este de 5,1% din PIB.

O obligație suplimentară de aproximativ 5 miliarde de lei ar putea reduce spațiul bugetar disponibil pentru alte cheltuieli, în funcție de calendarul plăților, de fondurile deja prevăzute în buget și de modul în care aceste obligații sunt înregistrate în deficit.

Guvernul Bolojan a încercat să blocheze plata la Curtea Constituțională

Litigiul a reprezentat unul dintre cele mai importante conflicte instituționale dintre Guvernul condus de Ilie Bolojan și sistemul judiciar.

În vara acestui an, Executivul a contestat hotărârea Curții de Apel București și a sesizat inclusiv Curtea Constituțională, susținând că instanțele nu ar trebui să poată impune Guvernului alocări bugetare suplimentare peste limitele stabilite prin lege.

Ilie Bolojan a invocat riscul perturbării echilibrului bugetar și a susținut că distribuirea resurselor publice reprezintă o atribuție a puterii executive.

De cealaltă parte, Înalta Curte, condusă de Lia Savonea, a susținut că neexecutarea unor hotărâri judecătorești definitive afectează drepturile magistraților și principiul separării puterilor în stat.

Pe 7 octombrie, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă sesizarea premierului interimar Ilie Bolojan.

Judecătorii constituționali au stabilit că procedura privind conflictul juridic de natură constituțională nu poate fi utilizată pentru modificarea sau anularea unor hotărâri judecătorești.

Cum s-a ajuns la restanțe salariale de aproape un miliard de euro

Datoriile provin dintr-o serie de litigii salariale câștigate de magistrați în ultimii ani, prin care au fost recunoscute drepturi rezultate din modul de calcul al remunerațiilor și din majorări aplicate retroactiv.

Deși au existat hotărâri judecătorești definitive, plata integrală a drepturilor restante a fost amânată sau eșalonată, inclusiv din motive bugetare.

În acest context, Înalta Curte, prin președinta Lia Savonea, a deschis acțiunea împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor pentru a obține fondurile necesare executării obligațiilor salariale.

Pe 5 mai, Curtea de Apel București a admis acțiunea, iar Guvernul și Ministerul Finanțelor au formulat recurs.

Dosarul a ajuns la Înalta Curte, care a amânat de șapte ori pronunțarea, înainte de soluția definitivă din 15 octombrie.

Hotărârea deschide acum o problemă imediată pentru viitorul Cabinet Niculescu: identificarea resurselor necesare executării obligațiilor stabilite de instanță, într-un moment în care spațiul fiscal al României rămâne limitat.