Ion Cristoiu: Să nu facem greşeala lui Hitler, cea de a subaprecia Rusia

Lîngă uşa pe care se iese din BAR managerii instituţiei au amenajat o bancă. Puţine sînt momentele în care să nu văd, cînd ies pentru a mă plimba prin parc, pe cineva bînd din plasticul de la aparatul din hol cafeaua de rigoare, stînd la taifas cu altcineva, în mod obişnuit, tot cititor. Intrînd în BAR îl văd stînd de vorbă cu o cititoare uitată de Dumnezeu, ca şi mine, la BAR, pe un colaborator care ne-a dat la Historia cîteva lucruri bune despre Bucureşti. Îl ştiu cu mult înainte de a-l descoperi ca bun istorisitor, din momentele mai spre seară cînd adoarme şi începe să sforăie în liniştea din sală, prielnică picării frunzelor. Acum, presupunînd că ştie mai bine decît mine Capitala, îl întreb de Parcul Naţional, unde au fost înmormîntaţi eroii de la 8 noiembrie 1945, mai precis despre CV-ul acestui Parc, pe care nu-l găsesc pe Internet. Reacţia lui imediată:

Păi cum au fost ucişi de guvernele burgheze, nu era Guvernul lor?

Aşa ceva puteam spune şi eu. Nu de asta îl întrebasem. Despre istoria Parcului Naţional nu poate să-mi spună nimic.

*

Scriam pe 29 aprilie 2014. Să nu facem greşeala lui Hitler, cea de a subaprecia Rusia!

Duminică seara, la Realitatea Tv, încercînd să prezint telespectatorilor mijloacele moderne de manipulare folosite de Russia Today, CNN-ul rusesc, am impresia c-am stîrnit zîmbetele subtil ironice ale celor prezenţi în studio, toţi activişti ai NATO în domeniul propagandei şi agitaţiei. Fireşte, cum interveneam de acasă, n-aveam posibilitatea de a-i vedea pe cei din studio. Cred însă că feţele lor exprimau reacţia celor convinşi că eu pierd timpul degeaba urmărind Russia Today. Mult mai bine ar fi fost – îmi sugerau ei – dacă m-aş fi uitat doar la televiziunile occidentale şi, dacă din greşeală, nimeream cu telecomanda pe Russia Today, să trec iute mari departe, nu înainte de a stuchi a scîrbă. Adevărul e că, aşa cum s-a întîmplat în multe alte conflicte de pînă acum, refuzînd ipostaza de propagandist în favoarea uneia sau alteia din părţi, vreau să înţeleg ce se întîmplă din iscodirea punctelor de vedere ale ambelor părţi. În cazul noului conflict, care marchează Planeta – unul ce nu se rezumă la Ucraina, vecina noastră de la nord est fiind doar pretextul pentru o confruntare vitală între Rusia şi Occident – am ţinut să văd şi ce spune Moscova. Aşa am descoperit Russia Today. Şi, aşa cum menţionam în emisiune, campania dusă de CNN-ul rusesc m-a pus pe gînduri. N-am putut să nu observ uluitoarea modernitate a manipulării, semn şi al sumelor uriaşe alocate de ruşi postului de limbă engleză. Mulţi dintre realizatorii emisiunilor nu sunt ruşi, ci americani, englezi. Poziţiile favorabile Rusiei nu sunt exprimate de analişti ruşi, ci de politologi occidentali. Spiritul critic, definitoriu pentru intelectualul din Occident, e exploatat de Russia Today pentru a crea imaginea unei asumări a poziţiilor Moscovei de către intelighenţia din Vest. Ipoteza de lucru a postului şi-a găsit expresia în textul unui jurnalist din Vest purtînd titlul: În spatele Cortinei CNN. Aşa cum se arăta în text, Russia Today se adresează intelighenţiei antisistem din Occident, dar mai ales antiamericane, pentru a-i „spune adevărul ascuns de CNN ca instrument al manipulării americane”. Aflat într-o criză de pro-americanism, Adrian Cioroianu şi-a zis că mă face praf reamintindu-mi că propaganda sovietică n-a reuşit să treacă Vestul la comunism. Eu nu asta am ţinut să avertizez insistînd pe modernitatea manipulării de către Russia Today. Se pune tot mai insistent problema unei intervenţii militare a NATO în conflictul dintre Rusia şi Ucraina. Dacă există şi acest scenariu, ar fi bine ca el să ţină cont de realitatea care e Rusia de azi şi nu de ceea ce-i place Occidentului să creadă că-i Rusia: O ţară lesne de îngenuncheat prin cîteva rachete trase din silozurile din Vest. Convins din Istorie că nimic pe lume nu e mai imbecil decît subaprecierea dispreţuitoare a adversarului (a se vedea dezastrul Armatei germane în cel de-al doilea război mondial, avîndu-şi cauza în teza unei Rusii ce poate fi cucerită doar încruntîntîndu-te la ea), am vrut să atrag atenţia că Rusia lui Putin nu e URSS-ul lui Mihail Gorbaciov şi nici Federaţia rusă a beţivului Elţîn, cel care, asemenea lui Ion Iliescu în postdecembrism, a închis ochii la jefuirea bogăţiilor ţării numai pentru ca el să rămînă la Putere. Dacă la nivel de presă oficială, ruşii sunt atît de moderni, n-ar fi cazul să ne întrebăm dacă nu sunt la fel şi la nivelul serviciilor secrete, al Armatei, al Diplomaţiei?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro