Ce dulciuri mâncau cowboy-ii în Vestul SÄlbatic. Deserturile surprinzÄtoare care îndulceau viaÈa pe prerie
Deși condițiile de pe traseele de transport al vitelor impuneau o alimentație simplă, bazată pe produse rezistente la păstrare, aceștia găseau modalități ingenioase de a pregăti și deserturi, de la budinci cu stafide până la plăcinte cu fructe și gogoși cu denumiri neobișnuite, potrivit unui articol publicat vineri de publicația americană Mashed.
Viața pe prerie presupunea săptămâni întregi de deplasare, fără acces constant la alimente proaspete sau la mijloace de refrigerare. Bucătarii care însoțeau grupurile de cowboy trebuiau să folosească ingrediente ușor de transportat, cu termen lung de păstrare și care puteau fi preparate rapid, adesea la foc deschis.
Chiar și în aceste condiții, dulciurile își găseau locul în alimentația oamenilor care petreceau zile întregi călare.
Melasa și siropul de sorg, alternative la zahăr
Printre ingredientele folosite pentru îndulcirea preparatelor se numărau melasa și siropul de sorg, preferate în multe situații zahărului alb deoarece erau mai accesibile și rezistau mai bine condițiilor de transport.
Un desert asociat bucătăriei de pe traseele vitelor era „spotted pupâ€, un preparat asemănător unei budinci, realizat din orez, stafide È™i sirop de sorg.
Denumirea sa, care poate fi tradusă aproximativ prin „cățeluÈ™ pătatâ€, ar fi fost inspirată de aspectul desertului, în care stafidele se distingeau pe fundalul deschis al orezului.
Preparatul ilustrează modul în care bucătarii reușeau să transforme câteva produse obișnuite, care puteau fi păstrate timp îndelungat, într-o gustare dulce.
Gogoșile „urme de urs†și bezeaua cu un nume neobișnuit
Unele deserturi aveau denumiri care reflectau umorul direct al oamenilor din Vestul american.
Potrivit Mashed, gogoÈ™ile erau cunoscute în anumite contexte sub numele de „bear signsâ€, o expresie care făcea aluzie la asemănarea lor cu urmele lăsate de excrementele urÈ™ilor.
Nici bezeaua nu scăpa de asemenea porecle. Aceasta putea fi numită „calf slobbersâ€, expresie tradusă aproximativ prin „balele viÈ›eluluiâ€.
În ciuda numelor puțin apetisante, bezeaua era folosită pentru a acoperi plăcinte cu fructe sau alte deserturi rustice.
Aceste denumiri fac parte din folclorul culinar asociat cowboy-ilor, însă nu trebuie înțelese ca termeni utilizați în mod uniform în întregul Vest american.
Plăcinte cu fructe pregătite în vase de fontă
Un alt desert asociat tradiției culinare a cowboy-ilor este cobbler, un preparat rustic din fructe acoperite cu un strat de aluat și coapte împreună.
Pentru gătit putea fi utilizat un vas greu de fontă, cu capac, cunoscut sub denumirea de vas olandez, potrivit pentru prepararea mâncării la foc de tabără.
Printre fructele folosite se numărau merele, piersicile și diverse fructe de pădure. În condițiile în care produsele proaspete nu erau întotdeauna disponibile, variantele conservate reprezentau o soluție practică.
La final, desertul avea o consistență moale, cu fructe fierbinți și aluat rumenit, putând fi împărțit între membrii grupului.
Preparatul a rămas popular în bucătăria americană, fiind întâlnit și astăzi în meniurile inspirate de tradițiile Vestului și în rețetele pentru camping.
Biscuiții dulci ai cowboy-ilor, între tradiție și legendă
Printre deserturile moderne inspirate de viaÈ›a cowboy-ilor se numără È™i „cowboy cookiesâ€, biscuiÈ›i de dimensiuni mari, preparaÈ›i cu fulgi de ovăz, nuci È™i alte ingrediente.
Variantele actuale includ frecvent bucăți de ciocolată, iar consistența lor densă îi transformă într-o gustare sățioasă.
Potrivit articolului, există o tradiție potrivit căreia numele acestor biscuiți ar proveni de la gustări asemănătoare consumate de cowboy în timpul deplasărilor.
Originea exactă a rețetei rămâne însă incertă, iar asocierea biscuiților moderni cu alimentația istorică a cowboy-ilor nu poate fi considerată pe deplin documentată.
Deserturile, o mică recompensă după zilele petrecute pe drum
În Vestul american, prepararea hranei depindea în mare măsură de priceperea bucătarului care însoțea transporturile de vite.
Acesta trebuia să gestioneze provizii limitate și să pregătească mâncare pentru oameni care desfășurau o activitate fizică intensă, adesea în condiții dificile.
Deserturile nu reprezentau elementul central al alimentației, însă ofereau o schimbare binevenită față de mesele obișnuite.
Folosirea siropurilor, a fructelor uscate, a orezului și a aluaturilor simple demonstra că lipsa unei bucătării propriu-zise nu excludea prepararea unor dulciuri.
Deși imaginea cowboy-ului din filme este asociată mai ales cu fasolea, carnea și cafeaua neagră, tradițiile culinare ale Vestului american arată că și pofta de dulce își găsea locul în viața de pe prerie.