De la fluturi în stomac la inima frântă. Cum reacționează organismul la îndrăgostire și la pierderea iubirii

În schimb, pierderea unei relații poate declanșa reacții biologice asociate stresului, anxietății și chiar durerii fizice, explică specialiștii în neuroștiințe și psihologie.

Potrivit unei analize publicate de National Geographic, iubirea nu este doar o experiență emoțională, ci și un proces biologic complex, în care intervin mai mulți hormoni și neurotransmițători.

Ce se întâmplă în creier atunci când ne îndrăgostim

Deși iubirea este asociată în mod tradițional cu inima, numeroase reacții produse în timpul îndrăgostirii își au originea în creier.

Atracția, afecțiunea și atașamentul activează circuite neuronale implicate în recompensă, motivație și formarea legăturilor sociale. Aceste procese sunt influențate de substanțe chimice care contribuie la apariția sentimentelor de apropiere și siguranță.

Stephanie Cacioppo, specialistă în neuroștiințe la Universitatea din Oregon, consideră că legăturile afective reprezintă o nevoie biologică fundamentală pentru oameni, comparabilă, din perspectiva bunăstării, cu alte nevoi esențiale.

La rândul său, neuropsihologul Cynthia Kubu, de la Cleveland Clinic, explică faptul că mecanismele cerebrale implicate în iubire ne pot ajuta să depășim teama de vulnerabilitate atunci când cunoaștem o persoană și să dezvoltăm, în timp, un atașament puternic.

Șapte substanțe chimice influențează atracția și atașamentul

Specialiștii identifică șapte hormoni și neurotransmițători cu rol important în experiențele asociate iubirii: oxitocina, vasopresina, dopamina, testosteronul, estrogenul, noradrenalina și serotonina.

Oxitocina, cunoscută popular drept „hormonul iubiriiâ€, contribuie la dezvoltarea încrederii, a apropierii È™i a ataÈ™amentului. Eliberarea acesteia este asociată cu interacÈ›iunile sociale, atingerea È™i contactul afectiv.

Vasopresina este implicată în menținerea legăturilor de durată și în comportamentele de protecție față de partener, dar poate avea un rol și în apariția geloziei sau a posesivității.

Dopamina activează sistemul cerebral al recompensei și contribuie la starea intensă de plăcere și motivație resimțită în apropierea persoanei iubite.

Testosteronul și estrogenul influențează dorința sexuală, în timp ce noradrenalina este asociată cu reacții precum palpitațiile, transpirația palmelor și creșterea nivelului de energie.

Serotonina poate înregistra niveluri mai scăzute în anumite etape ale atracției romantice, fenomen pe care cercetătorii îl asociază cu gândurile persistente despre persoana iubită.

Iubirea poate avea efecte benefice asupra sănătății

Relațiile afective stabile sunt asociate cu mai multe beneficii pentru sănătatea fizică și psihică.

Cercetările analizate de specialiști indică legături între conexiunile emoționale și reducerea stresului, îmbunătățirea somnului, diminuarea percepției durerii și o mai bună funcționare cognitivă.

Unele studii au identificat și asocieri între relațiile sociale apropiate, o stare generală de sănătate mai bună și o speranță de viață mai mare.

Aceste efecte nu sunt limitate la relațiile romantice. Prieteniile apropiate și legăturile familiale pot contribui, la rândul lor, la sentimentul de siguranță și la echilibrul emoțional.

Sue Carter, biolog specializat în atașamentul social și fost director emerit al Institutului Kinsey, explică faptul că relațiile bazate pe încredere pot favoriza procesele de relaxare și refacere ale organismului.

De ce o despărțire poate provoca durere fizică

Pierderea unei relații importante poate modifica echilibrul neurochimic cu care organismul s-a obișnuit.

După o despărțire, stimulii asociați cu eliberarea dopaminei și oxitocinei pot deveni mai puțin frecvenți, în timp ce reacțiile de stres pot determina creșterea cortizolului și a noradrenalinei.

Potrivit specialiștilor citați de National Geographic, aceste modificări pot contribui la apariția anxietății, a tulburărilor de somn, a pierderii apetitului și a dificultăților de concentrare.

Lucy Brown, profesoară de neurologie la Albert Einstein College of Medicine din New York, explică faptul că o despărțire poate declanșa în creier reacții asemănătoare celor produse de un stimul dureros.

În cazurile de suferință emoțională intensă, persoanele afectate pot resimți inclusiv manifestări fizice.

Sindromul inimii frânte, o afecțiune medicală reală

Pierderea unei persoane iubite poate avea efecte deosebit de puternice asupra organismului, mai ales atunci când este vorba despre decesul partenerului.

Stresul emoțional sever poate fi însoțit de creșterea tensiunii arteriale, accelerarea ritmului cardiac și dificultăți de respirație.

În situații rare, un șoc emoțional intens poate fi asociat cu sindromul inimii frânte, cunoscut medical drept cardiomiopatie Takotsubo, o afecțiune care afectează temporar funcționarea mușchiului cardiac.

Cum poate fi depășită suferința după pierderea unei relații

Specialiștii subliniază că reacțiile biologice și emoționale asociate unei despărțiri se pot diminua treptat, pe măsură ce organismul se adaptează la noua situație.

Menținerea legăturilor cu familia și prietenii, participarea la activități plăcute și construirea unor noi relații sociale pot contribui la refacerea echilibrului emoțional.

Cercetătorii subliniază că beneficiile biologice ale conexiunilor afective pot apărea și în afara unui cuplu, prin relațiile cu prietenii, familia sau chiar prin interacțiunea cu animalele de companie.

Concluzia specialiștilor este că relațiile umane apropiate au un rol important în sănătatea fizică și psihică, iar efectele iubirii și ale pierderii acesteia depășesc sfera emoțiilor.