Descoperire rarÄ la CERN, dupÄ patru decenii de cercetÄri. Ce au reuÈit sÄ observe fizicienii
După mai bine de patru decenii de căutări, fizicienii de la CERN au găsit dovezi ale unei dezintegrări de particule care are loc aproximativ o dată la fiecare 10 miliarde de particule de tip beauty. Rezultatul ar putea deschide noi posibilități pentru investigarea unor fenomene fizice încă neînțelese, potrivit ScienceDaily.
Dovezile au fost obținute în cadrul experimentului LHCb, modernizat, de la acceleratorul de particule Large Hadron Collider (LHC). Cercetătorii de la Universitatea din Manchester au contribuit la dezvoltarea tehnologiei care a făcut posibilă măsurătoarea.
Procesul, denumit „Bd to mu muâ€, are o semnificaÈ›ie statistică de 3,2 sigma. Rezultatul este suficient pentru a fi considerat o dovadă, însă fizicienii au nevoie de date suplimentare înainte de a putea anunÈ›a oficial o descoperire. Pentru confirmarea acesteia este necesară o semnificaÈ›ie statistică de cinci sigma.
De ce este importantă descoperirea
Procesul identificat presupune transformarea unei particule care conține un quarcuri beauty în doi muoni, particule mai grele decât electronii. Potrivit predicțiilor teoretice, dezintegrarea ar trebui să aibă loc doar o dată la 10 miliarde de particule de acest tip.
Dezintegrările extrem de rare sunt importante pentru fizicieni deoarece pot scoate la iveală efectele unor particule care nu pot fi observate direct. Chiar și diferențele mici dintre frecvențele estimate și cele măsurate ar putea indica existența unor noi particule sau forțe.
Profesorul Chris Parkes, șeful Departamentului de Fizică și Astronomie de la Universitatea din Manchester, a condus colaborarea internațională LHCb în timpul modernizării experimentului.
„LHCb modernizat a fost un proiect major, cu 15 ani de proiectare È™i construcÈ›ie, realizat de o colaborare internaÈ›ională formată din 1.900 de membriâ€, a declarat acesta.
Parkes a explicat că Marea Britanie a avut cea mai mare contribuție națională la proiect, dezvoltând tehnologii care au făcut posibil rezultatul recent.
Acesta a comparat probabilitatea dezintegrării cu șansa ca o persoană să își găsească partenerul perfect chiar de la prima întâlnire, dintre toți oamenii de pe Pământ.
Detectoarele au făcut posibilă observarea fenomenului
Una dintre componentele importante ale experimentului LHCb este un detector cu pixeli de siliciu, denumit Vertex Locator. Poziționat la doar cinci milimetri de fasciculele acceleratorului, acesta măsoară traiectoriile particulelor și permite identificarea locului în care acestea se dezintegrează.
Dr. Stefano De Capua, care a coordonat construirea detectorului la Universitatea din Manchester, a precizat că la proiect au participat aproape 90 de companii britanice.
Modernizarea experimentului permite colectarea informațiilor cu o viteză de până la cinci ori mai mare decât anterior, facilitând identificarea unor evenimente extrem de rare.
Cercetătorii vor să exploreze „Zeptoversulâ€
Rezultatul ar putea contribui la investigarea „Zeptoversuluiâ€, o scară extrem de mică, măsurată în zeptometri. Fizicienii consideră că la aceste dimensiuni ar putea deveni vizibile efectele unor particule È™i forÈ›e necunoscute în prezent.
Deocamdată, măsurătoarea este în concordanță cu Modelul Standard, teoria care descrie particulele fundamentale și interacțiunile dintre ele. Cercetătorii speră însă că măsurători mai precise vor putea identifica eventuale abateri.
Profesorul Conor Fitzpatrick de la Universitatea din Manchester, coordonator adjunct pentru fizică în cadrul colaborării LHCb, a subliniat că identificarea semnalului reprezintă rezultatul a peste 40 de ani de cercetări.
„Fizicienii din întreaga lume au căutat timp de peste 40 de ani să observe această dezintegrare. Este un canal de aur pentru observarea efectelor unei noi fizici, dincolo de cunoÈ™tinÈ›ele noastre actualeâ€, a declarat acesta.
Experimentul LHCb va continua să colecteze date până la începutul anilor 2030. Cercetătorii pregătesc și o nouă modernizare, care ar putea crește de zece ori viteza de colectare a informațiilor.
Profesorul Brian Cox, fizician la Universitatea din Manchester, care nu a participat la experiment, a descris rezultatul drept un exemplu al progresului științific.
„Ne modernizăm instrumentele È™i vedem natura în mai mare detaliu. Uneori observăm ceva ce nu înÈ›elegem, iar apoi se produce progresul. Nu putem È™ti dacă acest progres va fi unul treptat sau dacă va schimba cu adevărat lumea – aceasta este È™tiinÈ›a!â€, a declarat acesta.

