Rusia a început să transporte grâu prin Oceanul Arctic. Luptele din Marea Neagră dau peste cap exporturile

Războiul din Ucraina produce o schimbare spectaculoasă pe harta comerțului mondial cu cereale. Rusia, care folosea în mod tradițional porturile de la Marea Neagră și Marea Azov pentru a-și expedia recoltele către Africa și Orientul Mijlociu, încearcă acum să deschidă o rută de export prin portul arctic Murmansk, situat în extremitatea nordică a țării.

Măsura vine după intensificarea atacurilor ucrainene asupra infrastructurii portuare și a navelor comerciale rusești, care au făcut tot mai periculoase și costisitoare transporturile prin Marea Neagră.

Potrivit Financial Times, un cargou a început miercuri încărcarea a 29.500 de tone de grâu la Murmansk, într-o operațiune experimentală destinată cumpărătorilor din nordul Africii.

Reuters a relatat că transportul este programat să ajungă în portul Casablanca, din Maroc. Pentru această operațiune, instalațiile portuare utilizate în mod obișnuit pentru îngrășăminte au fost adaptate pentru manipularea cerealelor.

Exporturile rusești de grâu au scăzut cu 38%. Transportul pe unele rute costă de peste două ori mai mult

Datele companiei rusești de transport feroviar Rusagrotrans, citate de Financial Times, arată că exporturile de grâu ale Rusiei au fost cu 38% mai mici în perioada iulie-septembrie 2026 comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Scăderea a avut loc în ciuda unei recolte mai bune.

Costurile de transport maritim pe unele rute din Marea Neagră au crescut de peste două ori de la jumătatea lunii iulie, potrivit datelor Fastmarkets.

Pentru Moscova, redirecționarea exporturilor prin nordul țării presupune transportarea grâului pe distanțe de mii de kilometri, în special pe calea ferată, înainte ca acesta să poată fi încărcat pe nave.

Arkadi Zlocevski, președintele Uniunii Cerealelor din Rusia, avertizează că principala problemă nu este doar găsirea unor noi rute, ci costul considerabil mai mare al acestora.

Diferența de preț trebuie suportată de cineva, iar în cele din urmă presiunea ajunge asupra producătorilor agricoli.

O rută din Al Doilea Război Mondial, readusă în actualitate

Portul Murmansk, situat în apropierea Norvegiei, are o semnificație istorică aparte. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, acesta era unul dintre punctele de sosire ale convoaielor aliate care transportau armament și provizii către Uniunea Sovietică.

La peste opt decenii distanță, Rusia încearcă să folosească aceeași ieșire maritimă nordică pentru a-și menține exporturile agricole.

Alegerea portului este legată atât de perturbarea comerțului prin Marea Neagră, cât și de îngrijorările Moscovei privind securitatea rutelor prin Marea Baltică, unde statele membre NATO controlează o parte importantă a spațiului maritim regional.

Rusia a început deja să transfere volume importante de cereale către porturile baltice, inclusiv prin adaptarea unor terminale utilizate anterior pentru alte mărfuri.

Potrivit Fastmarkets, exporturile rusești prin porturile de la Marea Baltică au ajuns la aproximativ 1,35 milioane de tone în septembrie, comparativ cu numai 340.000 de tone în august.

În schimb, transporturile prin porturile rusești de la Marea Neagră au coborât de la aproximativ 1,54 milioane de tone în august la 280.000 de tone în septembrie.

Totuși, infrastructura nordică nu poate compensa integral pierderea capacităților din sud.

Zlocevski estimează că terminalele baltice ar putea înlocui cel mult jumătate din volumele pierdute prin porturile din Marea Neagră și Marea Azov până la sfârșitul anului.

Fermierii ruși, printre cei mai afectați. Unii vând grâul sub costurile de producție

Consecințele sunt resimțite puternic în sudul Rusiei, una dintre cele mai productive regiuni agricole ale țării.

În mod tradițional, fermierii de aici beneficiau de prețuri avantajoase datorită apropierii de porturile de export. Acum, situația s-a inversat: producătorii din sud ajung să primească prețuri mai mici decât cei din centrul Rusiei sau din regiunea Volgăi, care au acces mai bun la rutele comerciale încă funcționale.

Andrei Sizov, directorul companiei de consultanță agricolă SovEcon, a explicat pentru Financial Times că prețurile interne s-au prăbușit în august și septembrie.

Deși au recuperat ulterior o parte din pierderi, acestea rămân, în numeroase cazuri, cu zeci de procente sub costurile de producție.

Fermierii nu își permit însă să aștepte revenirea prețurilor. Au nevoie de bani pentru salarii, rambursarea creditelor și însămânțările de toamnă.

Această situație riscă să provoace o nouă problemă pentru agricultura rusă: reducerea suprafețelor însămânțate și, implicit, afectarea recoltei din 2027.

Ucraina pierde și ea bani. Transportul cerealelor costă cu cel puțin 50 de dolari mai mult pe tonă

Blocajele comerciale afectează ambele țări implicate în război.

Ucraina se confruntă în continuare cu atacuri rusești asupra porturilor și infrastructurii logistice, fiind obligată să utilizeze rute alternative prin Dunăre și România, dar și prin vest prin Polonia.

Ministrul ucrainean al Agriculturii, Taras Vîsoțki, a declarat pentru Financial Times că aceste rute pot prelua doar aproximativ jumătate din volumele agricole exportate în mod obișnuit.
În plus, utilizarea lor adaugă cel puțin 50 de dolari pe tonă la costurile logistice.

Prețurile porumbului ucrainean în depozitele din interiorul țării au scăzut cu aproape 20% în numai trei săptămâni, pe măsură ce recolta nouă a ajuns pe piață, iar capacitățile de export au rămas limitate. Unii agricultori sunt astfel obligați să vândă în pierdere pentru a-și putea continua activitatea.

Ce înseamnă pentru România: portul Constanța devine tot mai important

Perturbarea exporturilor din Marea Neagră are consecințe directe și pentru România, în special pentru activitatea portului Constanța.

Acesta a redevenit una dintre principalele alternative pentru exporturile agricole ucrainene, cerealele fiind transportate prin porturile dunărene, pe calea ferată sau pe șosea, înainte de a fi încărcate pe nave maritime.

Potrivit datelor Autorității Portuare Constanța exporturile de cereale ucrainene tranzitate prin port au ajuns la aproximativ 1,03 milioane de tone în primele nouă luni din 2026, față de 321.000 de tone în aceeași perioadă a anului trecut.

În total, prin Constanța au fost exportate 15,8 milioane de tone de cereale în primele nouă luni ale anului, cu 7% mai mult decât în perioada similară din 2025.

Totuși, creșterea traficului nu înseamnă automat că România este ferită de probleme. Nivelul redus al Dunării, costurile transportului și riscurile de securitate din Marea Neagră limitează capacitatea rutelor alternative.

Pentru operatorii portuari și transportatori, devierea fluxurilor comerciale poate crea oportunități economice. Pentru fermierii români, evoluția poate aduce însă și presiune concurențială, în funcție de prețurile și volumele cerealelor care ajung pe piață.

Riscul pentru 2027: recolte mai mici și noi scumpiri pe piața mondială

Prețurile mondiale ale grâului au atins la sfârșitul lunii august cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, înainte de a scădea din nou, pe fondul așteptărilor că importatorii vor găsi furnizori alternativi. Costurile de transport au rămas însă ridicate.

Turcia a încercat să readucă în discuție crearea unor coridoare maritime sigure, separate pentru navele rusești și ucrainene, însă negocierile nu au înregistrat progrese semnificative.

Președintele rus Vladimir Putin a respins propunerea, calificând-o drept absurdă.

În lipsa unei soluții, specialiștii avertizează că problemele actuale ar putea afecta și producția agricolă de anul viitor.

Dacă fermierii nu vor avea suficienți bani pentru însămânțările de toamnă, consecințele s-ar putea vedea în recoltele din 2027.