Independenţa României faţă de importul de gaze, „măr otrăvit“

Datele publice cen­tralizate de ZF de pe platforma energymap.ro, un portal care arată evoluţia consumului de gaze şi energie pe fiecare judeţ în perioada 2021-2023, arată că pentru zona de gaze naturale consumul industrial a scăzut cu 25% în perioada analizată.

Consumul de gaze a fost afectat pe de o parte de pandemie, dar lovitura masivă a fost dată de izbucnirea războiului din Ucraina şi de impactul conflictului asupra preţului gazului.

„Starea economiei unei ţări, performanţa şi magnitudinea in­dustriei sale pot fi analizate într-un mod foarte sugestiv prin radiografierea consumului de energie din ţara respectivă. Într-o economie dezvoltată, industrializată, consumatorii noncasnici de energie electrică şi gaze naturale, adică fabricile şi platformele industriale sunt principalii beneficiari ai energiei produse, iar consumul lor este egal proporţional cu producţia lor industrială, succesul lor pe piaţă şi numărul locurilor de muncă pe care le creează. Desigur, fiecare regiune în funcţie de specificul ei economic prezintă alte date de consum şi de producţie, iar această hartă este aici pentru a ne ajuta prin date oficiale în înţelegerea performanţei ţării noastre“, se arată pe portalul energymap.ro. Proiectul, care constă în două hărţi interactive, a fost realizat la iniţiativa preşedintelui Comisiei pentru energie a Senatului României, senatorul Antal Lóránt, folosind date solicitate de la operatorii de distribuţie, asociaţiile de profil, companiile Transgaz şi Transelectrica, respectiv Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), se arată pe sursa menţionată.

Pornind de la aceste date, ZF a încercat să vadă cum a evoluat consumul de gaze industrial, pe fiecare judeţ, în perioada 2021-2023.

Concluziile sunt următoarele:

În Tulcea, consumul industrial de gaze s-a redus aproape în totalitate, conform datelor din sursa menţionată. În Mureş, cererea de gaze din partea industriei s-a redus cu 55%, în Galaţi, cu 47%. La nivel naţional, industria din România şi-a redus cererea cu 25% în perioada 2021-2023.

Ce mai arată datele Transgaz, de această dată? Dacă în total, casnic şi industrial, în 2021 România consuma aproape 12 miliarde de metri cubi, în 2023 acest consum a ajuns la 9,7 miliarde de metri cubi. Cu această reducere, România a devenit aproape independentă de importurile de gaze, dar este o victorie amară.

De ce a scăzut atât de mult consumul de gaze industrial în judeţele menţionate? În vara lui 2022, Alum Tulcea (simbol bursier BBGA), controlat de Alro Slatina, a anunţat suspendarea producţiei. Compania avea 792 de angajaţi. „Costurile de producţie ale Alum au fost grav afectate începând cu luna aprilie 2022 din cauza preţului gazului. (…) Preţurile pentru gazele naturale şi energia electrică au cea mai mare influenţă asupra costurilor de producţie de la Alum cu o pondere de aprox. 500 dolari/t alumină la nivelul costului total pentru alumina fabricată în anul 2022“, explicau repre­zentanţii companiei.

Alum nu a fost singurul exemplu. Azomureş, cel mai mare consumator de gaze din România, şi-a oprit şi el activitatea, situaţie în care se află şi acum pentru că nu există resurse de gaze la un preţ bun, spuneau repre­zentaţii Ameropa, proprietarii Azomureş, citaţi de Economedia. Combinatul Liberty Galaţi este un alt exemplu. „Peste 50 de companii cer intrarea în insolvenţă a celui mai mare producător de oţel din sud-estul Europei, Liberty Galaţi. Combinatul se confruntă şi cu probleme de producţie, singurul furnal operaţional fiind oprit din vară“, scriu jurnaliştii de la Europa Liberă România. Ce se pune în locul acestor consu­matori? Până acum, nimic, dincolo de vorbe.

„Avem gaze naturale, hidrocentrale care aşteaptă să fie finalizate, proiecte nucleare în parteneriat cu aliaţi strategici, dar şi potenţialul de a deveni un lider energetic regional în producţia de energie verde (al doilea cel mai mare potenţial din UE, după Spania). Tot ce ne trebuie este voinţă politică şi decizii curajoase care să prioritizeze bunăstarea oamenilor. Avem nevoie de o economie bazată pe producţie locală, pe locuri de muncă bine plătite şi pe sprijinirea industriei autohtone“, spunea Sebastian Burduja, ministrul economiei, săptămâna trecută într-o luare de poziţie legată de impactul Green Deal asupra Europei şi de necesitatea de a migra spre un Smart Deal. Acest Smart Deal presu­pune reorientarea spre resurse, protejarea industriei şi a consumatorilor, eforturi de­puse în direcţia scăderii preţului la energie.

„Degeaba protejăm mediul, dacă mergem spre colaps economic“, spunea ministrul.

Dar României îi mai trebuie ceva, dincolo de trecerea în revistă a potenţialului său energetic. Politici clare pentru utilizarea în economia internă a acestor resurse cu scopul de a crea valoarea adăugată. Cel mai bun exemplu privind lipsa acestor politici industriale care să pună la lucru potenţialul energetic pe care îl are România este chiar primul contract de vânzare de gaze din Neptun Deep semnat între OMV Petrom şi Uniper (Germania). Dincolo de emoţia generată de acest contract, el exprimă şi o certitudine în acest moment şi anume absenţa unor oportunităţi locale de consum.