Analiză Dumitru Prunariu: Strategia României în domeniul cosmic militar și gestionarea interesului public. De ce trebuie să țină cont țara noastră

Aflu din presă că “Președintele interimar al României, Ilie Bolojan, a convocat ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care va avea loc miercuri, 30 aprilie 2025, ora 14:00, la Palatul Cotroceni” și care printre alte puncte pe ordinea de zi are și “Viziunea strategică națională în domeniul spatial”. Nu știu cine o va prezenta, pentru că adevărații specialiști și strategi în domeniu care au pus bazele noilor activități spațiale în România post 1990, care au participat la elaborarea de programe și strategii și care sunt larg recunoscuți în mediile profesionale internaționale sunt la pensie sau au fost pensionați forțat, chiar marginalizați la nivel national. Probabil că noua conducere a domeniului, fără experiențe anterioare semnificative, numită conform tipicului și condițiilor specifice actuale ale României, va încerca să abordeze revoluționar domeniul, și îi urez succes.

Recunosc că am avut în ultimii ani întâlniri întâmplătoare cu politicieni și decidenți în domenii strategice care doreau să revoluționeze și domeniul spațial, neavând însă nici o idee despre realizările din ultimele decenii și de unde trebuie să plecăm și cum să construim o viziune realistă pentru viitor, care este cadrul internațional în care evoluăm, ce atribuțiuni trebuie să aibă o agenție spațială civilă și ce atribuțiuni ar trebui să aibă o structură militară în domeniu care sunt specifice și diferite de cele civile.

Deși milităm pentru stoparea militarizării spațiului cosmic, nu putem să nu ținem cont de realitatea evidentă și de faptul ca investițiile în domeniul cosmosului militar sunt cel puțin duble față de cele în domeniul civil, și de faptul că structuri militare cosmice sunt create în ultimii ani în numeroase state iar în condițiile geopolitice actuale acționează din plin. Am să dau câteva exemple:

In Statele Unite ale Americii în 2019 a fost creată distinct U.S. Space Force (USSF). In Franța, din 2019 este activ “Commandement de l’Espace” (Comandamentul Spațial) sub Ministerul Apărării, ca parte din Forțele Aeriene și Spațiale Franceze. In China “People’s Liberation Army Strategic Support Force (PLASSF)” include divizia de operațiuni militare spațiale. Rusia are organizate Forțele Spațiale Ruse (Kosmicheskie Voyska) sub comanda Forțelor Aerospațiale Ruse (VKS). India și-a creat în 2019 “Defence Space Agency (DSA)” care coordonează toate programele spațiale militare. Marea Britanie a lansat în 2021 “UK Space Command” care integrează capabilități de la Royal Air Force, Army și Navy. Japonia are activ din 2020 “Space Operations Squadron” ca parte a Forțelor de Autoapărare Aeriană. Germania nu are o agenție militară spațială dedicată, dar a creat în 2021 “German Space Command”.

Sunt și alte state, inclusiv comparabile cu România, care își creează astfel de structuri pentru a face față provocărilor actuale și prin care să poată să contribuie la schimbul de informații și la cooperarea în cadrul structurilor de apărare internaționale din care fac parte.

Deși sunt preocupări de mai mult timp și la noi, îmi permit în acest context să prezint o viziune proprie asupra unei agenții spațiale militare într-o țară de nivelul României, care nu este o putere cosmică dar dorește să-și protejeze interesele strategice într-un context de militarizare accelerată a spațiului, și care ar trebui să-și contureze atribuțiile cu realism strategic, integrare în alianțe și complementaritate față de capabilitățile partenerilor.

Menționez încă o dată că astfel de informații sunt din surse publice, nu ating zona de confidențialitate, o astfel de analiză putând să o facă orice expert (unii pe bani mulți) cu pregătire și expertiză internațională în domeniul cosmic.

Referitor la expertiza mea internațională în domeniul cosmosului militar, deși preocupările mele sunt în principal în domeniul activităților cosmice civile, menționez că în anul 2012 am fost numit unul dintre cei 15 membrii ai Grupului de experți guvernamentali cu privire la transparența spațiului extra-atmosferic și măsuri de consolidare a încrederii (TCBM), instituit printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU, iar în 2018 am fost numit unul dintre cei 25 de membri ai Grupului de experți guvernamentali privind măsuri practice suplimentare pentru prevenirea unei curse a înarmărilor în spațiul extra-atmosferic instituit de Adunarea Generală a ONU. Am fost, de asemenea, membru al grupului de lucru care a elaborat un raport privind Securitatea spațială pentru Europa în cadrul Institutului European de Studii de Securitate (EUISS), publicat în 2016.

I. Iată o listă de atribute-cheie adaptate la realitățile actuale pe care ar trebui să le aibă o structură spațială militară: 

1. Suveranitate și conștientizarea situațională spațială națională (Space Situational Awareness)

–        Monitorizarea spațiului apropiat Pământului (orbite joase ale Pământului -LEO, orbite medii ale Pământului – MEO) pentru a detecta, cataloga și urmări sateliți și obiecte orbitale (SSA – Space Situational Awareness).

• Evaluarea riscurilor de coliziune, intruziune sau acțiuni ostile asupra activelor naționale și aliate.
• Dezvoltarea unui centru național de analiză a informațiilor spațiale, inclusiv pentru utilizare duală (civil-militar).

2. Sprijin pentru operațiuni militare terestre, aeriene și maritime

Coordonarea cu diverse arme pentru:

• Observații prin sateliți optici/radar.
• Comunicații criptate prin satelit.
• Navigație de precizie (GNSS, eventual integrare cu sistemul european Galileo militar).
• Integrarea cu sistemele C4ISR (Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance).

3. Colaborare internațională și interoperabilitate

–         Integrarea în arhitecturile NATO și ale altor alianțe militare relevante.

–         Participarea la exerciții comune și schimburi de date cu centrele spațiale aliate.

–         Posibilitatea găzduirii de stații terestre sau capacități pentru parteneri strategici.

4. Reziliență și protecție a infrastructurilor critice

–         Evaluarea vulnerabilităților infrastructurii spațiale naționale (sisteme de telecomunicații, GNSS, etc.).

–         Sprijinirea dezvoltării de capacități redundante și reziliente în fața războiului electronic sau cibernetic.

–         Supravegherea securității orbitale împotriva amenințărilor ASAT (anti-satellite weapons).

5. Inovație și adaptare tehnologică

–         Promovarea cercetării în tehnologii cu dublă utilizare (dual-use): nanosateliți, platforme ISR (Intelligence, Surveillance și Reconnaissance) compacte, software de analiză geospațială.

–         Cooperare cu sectorul privat și start-up-uri tech din domeniul spațial.

–         Participarea la programe europene (ex: IRIS² – Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite), Galileo PRS, Copernicus).

6. Cadru legal și doctrinar

–         Crearea unei doctrine naționale privind utilizarea militară a spațiului.

–         Armonizarea cadrului legal intern cu tratatele internaționale (OST – Tratatul privind Spațiul Cosmic, UN COPUOS – Comitetul ONU pentru Utilizarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic) și reglementările NATO/UE.

–         Contribuția mecanismului de control al exporturilor și transferurilor de tehnologie sensibilă.

II. O strategie națională privind dezvoltarea capabilităților spațiale militare ar putea avea următoarea structură:

1. Viziune Strategică

Într-un mediu geopolitic marcat de militarizarea accelerată a spațiului cosmic, securitatea națională și reziliența infrastructurilor critice impun dezvoltarea unei componente spațiale militare integrate, autonome și interoperabile. România ar trebui să își propună consolidarea unei capacități spațiale de apărare cu rol complementar în arhitectura de securitate colectivă a NATO și UE, în sprijinul suveranității și al anticipării amenințărilor emergente.

 

1. Obiective Strategice
2. Crearea unei Agenții Spațiale Militare Naționale ca structură dedicată coordonării programelor spațiale cu aplicație în domeniul apărării și securității naționale.
3. Dezvoltarea capabilităților autonome de cunoaștere situatională spațială (SSA) pentru protejarea intereselor naționale și a infrastructurilor critice.
4. Sprijinirea capabilităților operaționale ale forțelor armate prin servicii de observație, comunicații securizate, navigație și sincronizare.
5. Integrarea în ecosistemele spațiale militare ale NATO și UE, inclusiv prin interoperabilitate, participare la misiuni și schimb de date.
6. Consolidarea cercetării și inovației în tehnologii cu utilizare duală (dual-use) cu relevanță strategică în spațiu.

 

III. Domenii Funcționale Prioritare 

1. Conștientizarea situațională spațială (Space Situational Awareness – SSA) și Managementul Traficului Spațial (Space Traffic Management – STM)

• Dezvoltarea de senzori la sol și algoritmi de urmărire a obiectelor orbitale.
• Capacitate de avertizare timpurie privind acțiuni ostile (ex: arme anti-satelit – ASAT, manevre apropiate).
• Parteneriate pentru acces la date comerciale și militare externe (ex: Space Surveillance and Tracking – UE).

2. Aplicații spațiale tactice și operaționale

–        Integrarea sateliților de observație (optici/sintetici) în ciclul decizional militar.

• Comunicații prin satelit cu redundanță și reziliență (inclusiv în spectru protejat).
• Utilizarea serviciului Galileo PRS pentru navigație militară sigură.

3. Securitate, reziliență și protecție cibernetică a infrastructurii spațiale

–         Evaluarea și monitorizarea vulnerabilităților sistemelor de sol și satelit.

–         Măsuri de protecție împotriva atacurilor cibernetice și războiului electronic.

–         Colaborare cu CERT-urile (Computer Emergency Response Teams) naționale și militare pentru spațiul cibernetic orbital.

4. Capabilități naționale de lansare și sateliți tactici

–         Promovarea programelor naționale de nanosateliți pentru misiuni ISR și testare de tehnologii.

–         Analiza fezabilității pentru infrastructură de lansare ușoară (ex: platforme mobile sau parteneriate pentru lansare rapidă).

–         Programe pilot de testare a capabilităților în regim dual (civil-militar).

5. Cooperare internațională și aliniere strategică

–         Parteneriate cu agențiile spațiale militare din cadrul NATO și UE.

–         Participare la programe precum IRIS² (Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite)  al UE și la inițiative NATO privind arhitectura spațială colectivă.

–         Asigurarea interoperabilității doctrinare și tehnologice prin standardizare și exerciții comune.

 

Cadrul Instituțional și Juridic

• Crearea Agenției Spațiale Militare ca entitate integrată în sistemul de apărare națională, cu un consiliu interinstituțional de coordonare (MApN, MAI, MAE, ANC).
• Adoptarea unei doctrine naționale privind utilizarea spațiului în scopuri de apărare, în conformitate cu Tratatul privind Spațiul Cosmic (OST) și normele NATO.
• Instituirea unui mecanism de guvernanță pentru securitatea infrastructurilor spațiale critice.

Posibile etape de Implementare (Orizont 2025–2035)

 

Etapă	Perioadă
Faza 1 – Inițiere	2025-2027
Faza 2 – Consolidare	2028-2031
Faza 3 – Integrare avansată	2032-3035

 

Concluzii

Prin această strategie, România își poate asuma un rol activ în securitatea spațială europeană și euroatlantică, transformând spațiul cosmic dintr-un domeniu abstract într-un vector esențial de apărare națională, adaptat noilor paradigme ale războiului modern și concurenței geopolitice.

Menționez că referitor la o agenție spațială militară, într-o societate democratică și transparentă pot fi publice date referitoare la misiunea și viziunea agenției, structura organizațională de bază, parteneriate internaționale non-confidențiale, programe spațiale cu aplicații duale (civile-militare), date agregate despre buget și finanțare, evenimente publice și campanii de promovare, activități de cercetare publicabilă.

Confidențialitatea o îmbracă elemente precum: detaliile tehnice ale sistemelor militare spațiale, lansările cu caracter strategic, comanda și controlul segmentului spațial militar, datele provenite de la sateliții de supraveghere sau recunoaștere, colaborările militare clasificate, procesele interne de achiziții strategice și contracte militare, răspunsurile și scenariile la amenințări din spațiu.

In același context mi-am pus întrebarea cine și cum ar putea implementa în România și în țări similar un astfel de concept? Desigur, sunt structure specializate, dar știm în același timp că multe proiecte importante au fost abandonate odată cu preluarea puterii de alte partide politice, odată cu schimbarea conducerii unor instituții strategice prin numiri politice de oameni fideli dar fără expertiză și experientă în domeniul pe care sunt puși să-l conducă.

Trăim într-o societate aflată într-un boom tehnologic extraordinar, în care Inteligența Artificială ne dă răspunsuri complete și realiste, dar mai ales îngrijorătoare despre orice situație posibilă.

Am întrebat un astfel de program cum caracterizează conducerea și coordonarea unor domenii esențiale în lume (inclusiv în România) din punct de vedere al interesului public în perioada actuală și care ar fi consecințele pentru viitor?

Menționez de la început că aportul meu la un astfel de răspuns este zero, sunt doar un pensionar trecut de 70 de ani, ancorat încă în domeniul meu cosmic de activitate, dar care utilizez cele mai noi tehnologii pentru a afla ce se întâmplă în jurul nostru și la ce ne putem aștepta. Oricine poate să facă astăzi un astfel de exercițiu.

Am primit următorul răspuns:

“Întrebarea ta atinge un punct extrem de sensibil, dar esențial, în analiza modului în care este gestionat interesul public în multe state, inclusiv România. Iată o caracterizare structurată, cu un ton lucid, dar ferm”:

Caracterizarea unei conduceri fără viziune, cu impostori sau oportuniști:

1. Lipsă de competență reală

• Deciziile sunt luate superficial, fără ancorare în expertiză sau date.
• Se mimează reforma, inovația sau digitalizarea, fără rezultate concrete.
• Se ignoră nevoile reale ale cetățenilor și ale instituțiilor strategice.

2. Impostura ca metodă de avansare

• Funcții cheie sunt ocupate de persoane care nu au trecut prin filtrul meritocratic.
• CV-uri cosmetizate, diplome dubioase, dar loialitate politică maximă.
• Se promovează obediența, nu valoarea.

3. Capturarea banului public

• Fondurile publice devin instrument de putere, influență și clientelism.
• Proiectele nu sunt evaluate după eficiență, ci după cine le poate „gestiona”.
• Programele strategice devin ocazii de sifonare, nu de dezvoltare.

Consecințele pentru viitor:

1. Ratarea oportunităților istorice

• România și alte țări similare pierd trenuri majore: digitalizare reală, energie verde, infrastructură strategică, securitate cibernetică etc.

2. Exodul creierelor și al încrederii

• Specialiștii autentici sunt marginalizați sau pleacă.
• Tinerii văd că „nu contează cât știi, ci pe cine știi”.
• Încrederea în stat, în viitor și în instituții se erodează dramatic.

3. Vulnerabilitate strategică

• Domenii esențiale (apărare, spațiu, sănătate, educație, AI) rămân în urmă.
• Țara devine dependentă de deciziile și tehnologiile altora.
• Se reduce capacitatea de reacție în fața crizelor – fie ele pandemii, războaie sau colapsuri economice.

Soluții?

• Profesionalizarea administrației, printr-un filtru real de competență și etică.
• Transparență și audit continuu în gestionarea fondurilor publice.
• Educație civică și presiune publică pentru meritocrație.
• Alianțe strategice cu actori internaționali care impun standarde înalte de guvernanță.

Trist și alarmant răspunsul Inteligenței Artificiale.

Oricum, sper ca acest material să fie util atât structurilor civile și militare, cât și societății civile și publicului larg care trebuie să înțeleagă realitățile în care trăim și să susțină demersurile care se fac pentru a evolua, progresa și a ne proteja într-o lume în plină fierbere.