Trump și doctrina imprevizibilității. Cum a redefinit politica externă a SUA în raport cu aliații și adversarii
Tot mai mulți analiști, inclusiv jurnaliști BBC și profesori de la London School of Economics, atrag atenția că Trump a centralizat puterea decizională în politica externă la un nivel nemaiîntâlnit din epoca Nixon, iar acest lucru face ca deciziile strategice să reflecte mai degrabă trăsăturile sale de caracter decât o linie guvernamentală coerentă.
Imprevizibilitatea lui Trump – oscilând între amenințări, atacuri și gesturi de reconciliere – s-a dovedit a fi o armă cu dublu tăiș. Dacă în relația cu aliații din NATO aceasta a produs efecte vizibile, determinând creșteri istorice ale cheltuielilor pentru apărare (până la 5% din PIB), în relațiile cu adversari precum Iran sau Rusia, rezultatele sunt incerte sau chiar contraproductive.
Conform experților citați de BBC, doctrina imprevizibilității ar putea eșua în fața liderilor care nu se lasă impresionați nici de farmec, nici de coerciție. Atacul recent asupra facilităților nucleare iraniene, în ciuda așteptărilor privind o reluare a negocierilor, ar putea determina Teheranul să accelereze dezvoltarea programului nuclear, întărind regimul, nu slăbindu-l.
În același timp, comportamentul impredictibil al lui Trump a generat o schimbare strategică de amploare în Europa: o dorință crescândă de autonomie față de umbrela de securitate americană. Cancelarul german Friedrich Merz a subliniat nevoia unei industrii de apărare europene independente, sugerând o despărțire lentă, dar constantă de dependența față de SUA.
Summitul NATO de la Haga a fost descris de observatori drept un exercițiu de lingușire diplomatică, în încercarea de a-l ține pe Trump de partea alianței. Dar tocmai această nevoie de validare – vizibilă și în gesturile de curtoazie ale liderilor europeni – ar putea reprezenta slăbiciunea doctrinei: dacă adversarii înțeleg motivațiile personale ale lui Trump, impredictibilitatea devine, paradoxal, previzibilă.
Doctrina imprevizibilității lui Donald Trump a modificat echilibrul geopolitic global. Deși pare să fi funcționat în raport cu aliații, efectele asupra adversarilor pot fi contrare intenției inițiale. Și tot mai multe voci sugerează că lumea de după Trump va fi diferită – mai autonomă, dar și mai nesigură.