Ion Cristoiu: Contabilul Ilie Bolojan va aproba personal orice deplasare externă în interes de serviciu!

Nu odată am spus că reducerea deficitului bugetar nu este și nu poate fi o chestiune contabilicească, măruntă, gen să tăiem de aici, să tăiem de dincolo, mai tăiem un petic de aici, mai tăiem un crac de dincolo și nu știu… Iese o pereche de nădragi care nu sunt nici pantaloni scurți, nici pantaloni lungi și nici pantaloni trei sferturi. Reducerea deficitului bugetar este o chestiune de interes național care nu are nicio legătură cu deficitul bugetar, în sensul că, și dacă nu ar fi acest deficit bugetar, România ar trebui totuși să reducă cheltuielile. Deci, orice stat sănătos reduce cheltuielile.

Nu pentru că cheltuiește prea mult. Nu. Și dacă cheltuiește prea puțin.

Dacă faci un audit și vezi că sunt cheltuieli inutile, nesăbuite, le reduci. Fără să ții cont de… adică nu le reduci în momentul în care constați că ai deficit bugetar. O familie chibzuită este cea care zice: „Aoleu, vai de mine, să nu mai risipim bani, pentru că, la un moment dat, va trebui să ne împrumutăm.”

Și nu. O familie chibzuită nu îi risipește. Indiferent cât câștigă, chiar dacă va câștiga mai mult decât cheltuiește.

Așa este. Este o lecție de sănătate a finanțelor publice. Bun.

Și în toată această hărmălaie a reducerii deficitului bugetar, sub conducerea supăratului, intens supăratului, etern supăratului, etern bosumflatului Ilie Bolojan, da, am spus, este o treabă gândită, toată această treabă de contabil, de tăiere, nu de cârpeală, tăiere-tăiere. Tăiere aici și tăiere dincolo. Și cea mai bună dovadă este ultima năzbâtie a lui Ilie Bolojan, greu de imaginat chiar și de un scriitor satiric.

Sunt mari scriitori satirici care se inspiră din realitate. Gogol, Caragiale, Hašek – nu trebuie să-i inventeze, că îi inventează realitatea, mai ales când ea este birocrația țaristă, în cazul lui Gogol, sau birocrația Imperiului Austro-Ungar, la Hašek, ori societatea românească de pe vremea lui Carol I, la Caragiale. În cazul lui Ilie Bolojan, el este o permanentă sursă de chestii comice, involuntare, căci el nu are umor.

Și ultima este această năstrușnicie. El a trimis – ia uitați aici – a cerut ministerelor și instituțiilor aflate în subordine sau în coordonarea acestora reducerea deplasărilor externe. A trimis un memorandum, zice: „Bă, fiți atenți aici, nu mai cereți atât cu deplasările externe, reduceți cu 10% cererile pentru deplasări externe.”

Și, nu știu, fiecare instituție zice: „Bă, avem mai puțini bani la dispoziție, deci nu mai cerem, nu mai facem risipă.” Bun, până aici e bine. Dar după asta zice: după ce le cere așa, spune așa: „Ministerele de resort au obligația ca, pentru fiecare deplasare, să transmită un memorandum spre aprobare prim-ministrului și Secretariatului General al Guvernului, cu cel puțin 5 zile înainte de data începerii deplasării.”

Bă, vă imaginați ce năstrușnicie, ce comicărie! Ministerele, instituțiile subordonate, mai ales în lumea de azi, au deplasări externe, nu neapărat deplasări turistice. Au nevoie să aducă un motor, să aducă un cactus, să facă un contract, să se întâlnească cu X, da? Bun. Înaintea fiecărei întâlniri, potrivit deciziei lui Bolojan, fiecare trebuie să facă un memorandum, să se apuce să scrie.

Deci, vreo jumătate de zi pierdută cu scrisul: „Vrem să facem această deplasare. Ea are următoarea justificare: ba-ba-bam, ba-ba-bam, ba-ba-bam”, vreo filă, da? „Din deplasare propunem să fie trei ieși, și pentru că ba-ba-bam, ba-ba-bam, ba-ba-bam”, iar vreo trei file, da? Și după asta, cheltuieli: „Se va merge, nu știu, la clasa economică, la clasa business, da? Se va sta la hotel, cu asta, cu ailaltă, ba-ba-bam”, și se face așa un cărțoi, un „Război și pace”, că pentru mine este o „Comedie umană”, un uriaș așa, un cărțoi. Și el este trimis la aprobare lui Ilie Bolojan.

Aceste cărțoaie sunt mici, e o activitate, da? Și Ilie Bolojan trebuie să se apuce să le citească.

Taca-taca, taca-taca, cu creionul, măi, nu, pune așa creionul, așa, cu creionul, a, paca-paca, ia să vedem, că el le face ca din întâmplare. Taca-taca, taca-taca, da, d-acord, Sfântul Dumnezeu!

Păi e nebun! Cum să spun, asta nu este reformă. Asta este o prostie! Nici ca primar al Oradei nu cred că poți să faci așa ceva.

Deci, încă o năstrușnicie marca Ilie Bolojan.