Elevii de liceu vor studia din nou „Istoria Românilor” / Decizia ministrului Educației, Daniel David

Controversata reformă a curriculei, din 1999 – 2000, a eliminat din învățământul preuniversitar „Istoria României” ca disciplină distinctă și a înlocuit-o cu disciplina unică „Istorie”, care cuprinde atât teme din istoria națională, cât și din istoria universală, însă într-un volum mult mai redus față de perioada anterioară.

A fost o schimbare care a generat discuții aprinse în societatea vremii, toate concentrate pe ideea că eliminarea „Istoriei Românilor” ca disciplină distinctă diluează sentimentul apartenenței naționale, a identității naționale.

Deși în programa de istorie sunt introduse capitole importante din istoria națională, (formarea statului român, Unirea, perioada comunistă), acestea nu sunt suficiente, afirmă istoricii, pentru conturarea și cultivarea sentimentului apartenenței la copii.

„Istoria se petrece în spațiu și timp, iar spațiul și timpul nostru se referă la români”

Ministrul Educației, Daniel David, a decis ca, începând cu acest an, liceenii să studieze din nou materia „Istoria României”, într-o formulă reconfigurată și după consultări cu membrii Academiei Române, tocmai în demersul de a întări componenta de cultură și identitate națională.

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel-Pop, consideră că pregătirea viitorului depinde de cunoașterea trecutului și că învățarea istoriei nu ar trebui să fie negociabilă, într-o Uniune Europeană în care fiecare națiune încearcă să-și cultive și să-și promoveze identitatea națională:

„Învățarea istoriei nu trebuie pusă sub semnul întrebării, a istoriei în general, numai că istoria se petrece în spațiu și timp, iar spațiul și timpul nostru se referă la români.

Suntem poporul român, parte a Uniunii Europene, o națiune de talie mijlocie deocamdată și suntem datori să ne cunoaștem și propriul trecut.

Nici glorificare exagerată, nici superficialitate la predare

După căderea comunismului, cred că din pricina exagerărilor care s-au petrecut în ultimii, să zicem, 10-12 ani de domnie a dictatorului Ceaușescu, când s-a exagerat cu istoria, cu gloria noastră, cu istoria albă, imaculată a românilor, cu românii care făceau de toate și câștigau orice, s-a renunțat la denumirea de „istoria României” sau „istoria românilor”, nu imediat, dar treptat, încât astăzi nu mai există această disciplină, cel puțin în liceu.

Și credem că, așa cum s-a ajuns la ideea că fără gramatică românească nu putem cultiva în continuare limba română, cea frumoasă, cea corectă, cea dreaptă, care curge ca un fagure de miere, nici istoria, nici viața noastră nu poate fi, nu poate exista fără istoria românilor.

Am propus ministerului ca măcar un sfert din toată istoria care se face în gimnaziu și în liceu să se refere la istoria acestor locuri și la istoria acestui popor.

Nu este un trecut de rușine, nici de mândrie exagerată, dar este istoria noastră și trebuie să o cunoaștem”, a spus președintele Academiei Române, Ioan Aurel-Pop pentru Radio România Actualități, care pune în legătură directă și indestructibilă trecutul unei națiuni de prezentul și de viitorul acesteia, întocmai cum e viața omenească, în care aceste componente sunt strict conectate între ele.

„Istoria de liceu nu trebuie studiată fragmentat, ci cronologic”

Ioan Aurel-Pop consideră că este necesară respectarea cronologiei în predarea istoriei și nu prezentarea disparată a unor evenimente din care copiii nu înțeleg nimic, pentru că, în absența informațiilor de context, este imposibil să înțeleagă.

„Nu credem, la Academia Română, că e bine nici să fragmentăm istoria în liceu, adică să facem bucăți de istorie și teme speciale, pentru că istoria se învață din cele mai vechi timpuri până astăzi, adică are un specific al ei.

Eu nu pot să-i învăț pe elevii de clasa IX-a, să zicem, istoria secolului XX – Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial până azi – și pe urmă în clasa X-a să-i învăț clasicismul greco-latin sau Renașterea. Nu se pot inversa lucrurile. (…)

Vin unele din altele ca și viața noastră. Viața unui om nu poate începe cu bătrânețea, știți?

Deci sunt lucruri, cumva, elementare, dar ele au tot degenerat, treptat, și am vrea să facem istoria în mod ordonat, din cele mai vechi timpuri până astăzi, cu grijă, cu respect pentru adevăr, cu profesori care să respecte istoria și să fie respectați”, spune acesta.

„Înțelegem de ce am ajuns la Harry Potter după ce am studiat mitologie românească”

De asemenea, experimentele în predarea istoriei la catedră nu sunt o idee rea, spune Ioan Aurel-Pop, insistând pe ideea că, deși foarte bune, traducerile (literare sau de istorie) ele ar trebui să completeze informațiile din propria mitologie românească și nu s-o substituie.

„Nu-i rău că se fac experimente.

Trebuie să ne înnoim cu totul instrumentarul, trebuie să prezentăm în fața elevilor multe imagini, dacă se poate în mișcare, adică să ne adaptăm timpurilor de acum, dar avem și niște tradiții ale noastre.

Vedeți, acum se traduc o mulțime de cărți, inclusiv de istorie, și se preferă popularizarea lor la clasă, dar noi avem tradiția noastră, avem mitologia noastră.

N-am mai văzut să se învețe despre Dănilă Prepeleac, despre Harap-Alb, despre Făt Frumos din lacrimă, despre Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Din basmele astea ies la iveală voievozii, domnii, ies la iveală tradițiile noastre, modul cum ne-am pregătit în trecut pentru viitorul pe care îl avem noi acum și care, de fapt, pentru noi e prezent. Toate acestea, adică inclusiv mitologia noastră, trebuie să existe în sufletele oamenilor, pentru că numai astfel vom putea să înțelegem de ce am ajuns la Harry Potter și la Stăpânul inelelor”, spune acesta, accentuând nu atât ideea că nu se mai studiază deloc mitologie și literatură fantastică românească, cât faptul că acestea sunt tratate superficial, în detrimentul unor lucrări străine.

„A încerca să cosmetizezi comunismul e o greșeală”

Despre incidentul de la grădinița din Satu Mare, unde copiii au fost îmbrăcați cu câteva obiecte vestimentare de pe vremea comunismului, Ioan Aurel Pop crede că este o diferență ireconciliabilă între cunoașterea comunismului și cultivarea lui:

„Atunci când le vorbim, cred, despre comunism elevilor mai mari sau mai mici și chiar studenților, trebuie să avem o pregătire de specialitate și o bună-cuviință. (…) În sufletele micuților se pot sădi și lucruri nepotrivite. (…)

A încerca acum să cosmetizezi comunismul, pentru că nu ne merge grozav acum și nu suntem între primele țări europene, e, credem, o greșeală.

Învățarea corectă a istoriei trecutului ne va aduce și multă cumpătare, putere de înțelegere și poate că și un dram de demnitate pentru această națiune”, a spus Ioan Aurel-Pop.